Reorganizarea Partidului Comunist Român ?

          Pe saitul www.npcr.ro a apărut un „Comunicat”: „În ziua de 27 martie 2010 s-a constituit Comitetul de Reorganizare a Partidului Comunist Român. Plecăm de la realitatea că Partidul Comunist Român nu a fost desfiinţat nici de jure nici de facto, el existînd prin membrii săi care nu s-au dezis de idealul comunist. Dorim să reparăm o gravă nedreptate politică şi istorică comisă de puterea instaurată acum 20 de ani: negarea dreptului de organizare al clasei muncitoare într-un partid care să îi apere interesele. (..) Comitetul îşi asumă responsabilitatea reorganizării PCR pînă la crearea condiţiilor pentru convocarea Conferinţei Naţionale care va aproba un nou statut și program.”

          Această iniţiativă, dacă n-ar fi marginalizată de mass-media, ar putea aduce în prim-planul dezbaterilor o problemă majoră a societăţii româneşti (şi nu numai) contemporane: legitimitatea abolirii regimului social-politic socialist şi a restaurării capitalismului. De răspunsul la această problemă depind răspunsurile la alte întrebări, de pildă dacă în decembrie 1989 a fost o revoluţie sau o mare păcăleală.

          Departe de mine gândul că sunt posesorul adevărului absolut. Sunt doar un „simplu cetăţean” (cu identitatea la vedere, căci mi se pare nedemn să mă manifest ca şobolan în gangurile internetului) care-şi exprimă opiniile. Cred în valoarea pluralismului şi-mi revendic dreptul la libertatea de exprimare, asumându-mi, direct proporţional, responsabilitatea pentru cele exprimate.

          Într-o formă succintă, opiniile mele sunt următoarele:

     1) Indubitabil, acţionarea macazului istoric din decembrie 1989 s-a făcut pe fondul unei imense nemulţumiri acumulate în popor.
     2) În decembrie 1989 n-a fost o revoluţie, ci o răscoală, detonată prin forţe obscure ori clarobscure.
     3) Răscoala, în dimensiunile ei majore, a avut un caracter anticeauşist, nu anticomunist, a fost îndreptată împotriva privilegiaţilor înstrăinaţi de popor, nu împotriva regimului social-politic.
     4) Păpuşarii, prin marionetele lor, au impus un făgaş (un tobogan) anticomunist evenimentelor. S-a folosit un instrumentar extrem de performant şi o metodologie profesionistă.
     5) Restaurarea capitalismului a avut un caracter insidios.
     6) Nu există altceva care să provoace frisoane, insomnii, groază privilegiaţilor societăţii capitaliste precum idealul comunist. De aceea, pentru realizarea scopului, lichidarea adversarului ideologic, orice mijloc este scuzabil: tolerarea mişcărilor de extremă dreaptă, de tip fascist, pentru a face treburile murdare, asasinatul politic, folosirea mass-media aservite sistemului capitalist, „edictele” de felul „condamnării comunismului” etc.
     7) Din această perspectivă, iniţiativa de reorganizare a PCR îmi apare ca un act de mare curaj şi ca un omagiu adus eroului Virgil Zbăganu. În cadrul unui dialog civilizat, pot dezvolta, argumenta aceste opinii.