Monarhia ca măr al discordiei: 3). Monarhiștii în acțiune

Plan de idei

1. Traian Băsescu – catalizator al reacţiilor monarhiste

2. Diversitatea manifestărilor monarhiste:

2.1. După ponderea elementului raţional sau afectiv :

2.1.1. Monarhismul argumentativ

·         a). Monarhismul la nivelul "Familiei Regale a României"

·         b). Puseu monarhist al lui Valentin Stan

·         c). Monarhismul Marilenei Rotaru

2.1.2. Monarhismul afectiv

·         a). Monarhismul ca moştenire sentimentală de familie

·         b). Monarhismul religios

·         c). Monarhismul ca alternativă la un regim mai rău

·         d). Monarhismul ca mod de a trăi prin alții

2.2. După motivația intrinsecă - extrinsecă a comportamentului monarhist:

2.2.1. Monarhismul sincer

·         Corneliu Coposu - un monarhist sincer

2.2.2. Monarhismul oportunist

2.2.2.1. Val Vâlcu - despre monarhiștii oportunişti

2.2.2.2. Un trio monarhist oportunist: Pleșu, Liiceanu, Patapievici

2.2.2.3. Serviciul mediatic pro-monarhist - un serviciu profitabil ?

2.2.2.4. Pupincurismul monarhist:

             a). Justificare terminologică

             b). Trăsături ale pupincurismului promonarhist.

                    b1). Adulaţia monarhului

                             - Oceanul de calificative elogioase, aclamaţii, ovaţii

                             - Regele nu datorează nici măcar explicaţie supuşilor lui

                             - Imaginea gonflată a monarhului

                    b2). Anusofilia pupincuristă dăunează grav judecăţii
                    b3). Dictatul comportamentului promonarhist monolitic
                    b4). Dispreţul faţă de popor, democraţie, ordinea republicană

  

1).Traian Băsescu – catalizator al reacțiilor monarhiste

Enunțul că există monarhişti în România este un truism. Unii dintre ei chiar au fost contemporani cu monarhia.

Traian Băsescu este omul care, printr-o simplă atingere,  poate transforma aurul în praf. El a acumulat atât de mult „capital” de antipatie încât stârnește reacţii de gică-contrism de anvergură socială. Aşa se explică şi faptul că acuzele pe care el le-a adus fostului monarh, Mihai I, au catalizat reacţii monarhiste.

2). Diversitatea manifestărilor monarhiste

Ca punct de plecare al acestui efort de ordonare propun definiţii ale termenilor „monarhist” şi „monarhism”  din DEX:

• „monarhist” : care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
• „monarhism” : Orientare politică conform căreia unica formă a puterii de stat este monarhia. Doctrină politică a partizanilor monarhiei. Sistem, opinie a partizanilor monarhiei. Regalism.

Voi folosi niște puncte de vedere care nu constituie criterii (fundamente) ale unei clasificări riguros-logice, ele având mai mult o utilitate expozitivă.

2.1. În funcţie de ponderea elementului raţional sau afectiv disting :

2.1.1. Monarhismul argumentativ

2.1.2. Monarhismul afectiv

2.1.1. Monarhismul argumentativ

Specificul acestui fel de monarhism constă în pretenţia de elaborare teoretică şi de argumentare a opţiunii pentru monarhie.

Exemple de monarhism argumentativ:

a). Monarhismul la nivelul „Familiei Regale Române”

Fostul rege al României ne transmite, fie direct (prin interviuri şi alte exprimări în public), fie prin intermediari, două idei principale:

- a fost constrâns, şantajat să abdice în 1947, de aceea se consideră încă regele de jure al României;

- dacă poporul o va cere, este dispus să redevină  regele de facto al României.

Ex-regele Mihai se exprimă despre episodul abdicării în filmul-interviu „Nihil sine Deo” realizat de Cristina Ţopescu:

„Când am întâlnit-o pe regina Ana. Face tot parte din acelaşi lucru, într-un sens. Când ne-am logodit în Elveţia. Şi Groza a trimes răspuns că nu acceptă căsătoria în ţară, că-i „prea scump”. Atuncea, când ne-am întors şi eram la Sinaia, asta cred că o ştie toată lumea, când Groza a dat telefon, prin mareşalul Curţii, că să vin imediat la Bucureşti, c-are de discutat o chestiune de familie cu noi. Şi noi credeam că poate aveam de-a face cu logodna mea. În schimb, a venit cu Gheorghiu Dej, pe neanunţat, şi a venit cu ce se ştie, hârtia asta, care vrea s-o… Şi eu m-am dus alături, în casa asta, sus, deasupra. Şi eu am ieşit pe balcon ca să intru pă odaia de dincolo. Şi acolo era mareşalul Curţii, Negel, şi secretarul meu, Ionniţiu. Şi i-am spus: uite, hârtia asta este. Şi el a spus: „Da, Casa e înconjurată”. Santinelele noastre erau luate şi înlocuite cu cei de la „Tudor Vladimirescu”, în jurul Casei era artilerie, gata să tragă dacă se întâmplă ceva, în parc, aici alături. Am mai citit chestia asta încă o dată şi m-am înapoiat. Şi şi mama a intervenit şi eu spunând că asta nu e… asta nu pot să fac aşa ceva, trebuie întrebată ţara.”

În discursul din Parlament, cu prilejul aniversării a 90 de ani de viaţă (25 octombrie 2011), fostul rege a spus:

„Coroana Regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie. (…) Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii. Ei sunt toţi parte a naţiunii noastre şi aşa vor rămâne totdeauna”.

Radu Duda, în emisiunea „Sinteza zilei” din 19 sept. 2011, de la Antena 3, filozofa:

„Există în pereţii, în substanţa acestei case ceva mai mult decât valoarea ei arhitecturală sau decât valoarea ei muzeistică. (…) Castelul Peleş nu e o adunare de camere frumoase, cu multe obiecte de preţ, nici proprietatea regelui pur şi simplu, Castelul acesta este cea mai frumoasă întruchipare a Statului român. Casa aceasta e Catedrala Statalităţii Româneşti. Aici se află înmagazinat în pereţi, cum de exemplu în pereţii unei biserici se simt fără să poţi vedea credinţa şi iubirea, în pereţii acestui Castel sunt impregnate molecule de statalitate. Aici e legitimitatea Statului român. Şi toată această atmosferă pe care o vedem aici nu e doar istorie sau artă, este fiinţa Naţiunii române, pe care noi am uitat să o privim în ochi”. 

Comentariu:

Dacă înlocuim „Castelul Peleş” prin „Coroana Regală”, recunoaştem cu uşurinţă o parte din contribuţia „Filozofului”  aşa zisei „Case Regale a României”, Radu Duda, la elaborarea în devălmăşie a  „Discursului Regelui în Parlamentul României”.

Prin mijloace de persuadare artistico-metafizice, prin folosirea unor simboluri adecvate („Coroana Regală”, „Castelul Peleş – Catedrală a Statalităţii Româneşti”) se încearcă acreditarea ideii că monarhia, al cărei ultim reprezentant legitim este Mihai I, ţine de esenţa, de substanţa Statului român şi a Naţiunii române. Nu mă îndoiesc, există oameni pentru care aceste simboluri sunt obiect de cult monarhist, dar sper că există şi oameni pentru care a face astfel de sofisme este ca şi cum ai pretinde că Sceptrul cu care a fost împuternicit Ceauşescu Preşedinte al României Socialiste şi Casa Republicii (Casa Poporului) sunt dovezi peremptorii ale esenţei, substanţei republicane a poporului şi a statului român.

 De observat şi că în „Discursul Regelui” se sugerează discret, în chiar Parlamentul României republicane, că monarhia îşi continuă existenţa ei metafizic-perpetuă şi că Mihai I continuă să fie regele României: „Coroana Regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. (…) Jurământul meu a fost făcut şi continuă să fie valabil pentru toţi românii”.

Despre inapetența fostului rege pentru revenirea la monarhie prin lovitură de stat depune mărturie Emil Hurezeanu :

„Eu, în 1992, în aprilie, de Paşti, am fost singurul ziarist român şi străin în acelaşi timp, eram şi una  şi alta atunci, care l-a însoţit pe rege de la Versoix, în acelaşi avion, la Suceava, la Putna, la Bucureşti şi înapoi la Versoix.

Şi trebuie să vă spun că am fost în interiorul hotelului Continental, unde era un întreg conclav cu generali de jandarmerie, de securitate, cu reprezentanţii guvernului, cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe. „Ce vorbeşte regele ?”, „Unde vorbeşte regele ?”.

În piaţa din faţa Palatului Telefoanelor şi a hotelului Continental erau zeci de mii de oameni, în piaţa din faţa fostului Comitet Central, puţin în spate, iarăşi, probabil, o sută de mii de oameni. Iar Bucureştiul îl întâmpinase, cum bine se ştie, de Paşti, în 1992, ca într-un miracol, un milion de oameni.

Trebuie să vă spun că la un moment dat a existat o idee, apropo de ipotezele loviturii de stat. Sîntem în 1992, ţara este profund nemulţumită, Iliescu nu este un lider sigur, un milion de oameni îl aşteaptă ca pe Mesia, de Paşti, pe regele Mihai. În sfârşit, are voie să vină în ţară. Un milion de oameni în faţa hotelului, la Biserica Sfântul Gheorghe. I s-a sugerat, de către oameni de bună-credinţă, dintre fruntaşii opoziţiei româneşti, să nu vorbească din balconul hotelului Continental, unde audienţa era mai limitată, ci, printr-un canal, unul generalii care totdeauna îşi găseşte locul în astfel de momente, şi care era în stare să-şi schimbe şi tunica, dedesubt avea epoleţii regali, i-a sugerat să folosească un tunel care exista încă de pe vremea Ministerului de Interne, înainte de Comitetul Central, înainte de’44, şi în felul acesta să ajungă la Ministerul de Interne actual, la fostul sediu al Comitetului Central şi atunci, în ’92, al Senatului.

Ideea era următoarea: acolo unde a vorbit Ceauşescu, de unde a plecat ultimul reprezentant al comunismului, să vorbească acum primul reprezentant al democraţiei, care ultima oară a avut chipul monarhului în România. Oricum, bucureştenii erau cu sutele de mii în faţa Comitetului Central.

Şi ştiţi ce a spus regele atunci ? Ca să vă dau un exemplu, e un exemplu aproape necunoscut, de fapt, n-am avut ocazia să-l povestesc prea des, un exemplu care spune ceva despre simţul răspunderii la acest om, care atunci ar fi trebuit să se clatine, poate. Ar fi putut să se clatine simţul răspunderii, când un milion de oameni te invită să faci ceva, te aşteaptă ca pe Mesia. A spus aşa: „E zi de Paşti, acolo e sediul Senatului, un organ al noului stat legitim, republican. Apariţia mea într-un balcon al sediului Senatului, într-o zi când senatorii nu lucrează, ar putea fi interpretată ca o tentativă de lovitură de stat. Voi vorbi din balconul hotelului, care este un loc privat, aşa cum sînt eu acum în raport cu românii”.

Deci, ca să vedeţi, apropo de apetitul de lovituri de stat, cine îl inventează şi cine-l are cu adevărat”.

Comentariu

Cât de „democratică” ar trebui să fie revenirea la monarhie din punctul de vedere al „Casei Regale a României” reiese din spusele „filozofului” acestei Case, Radu Duda (emisiunea „Sinteza zilei” din 19 sept. 2011, de la Antena 3):

„Cred că este posibil de făcut şi cred că este mult mai uşor decât ne închipuim. Marile lucruri în istoria noastră s-au făcut atunci când naţiunea a fost pregătită psihologic pentru aşa ceva şi 5, sau 6, sau 7 oameni care aveau ceva de spus în concertul Puterii au făcut-o, s-au pus împreună. Niciodată nu s-a făcut altfel. Suntem mult mai aproape de aşa ceva decât credem. Dar suntem şi în stare să ratăm, aşa cum suntem noi campioni la a ne sinucide vesel, fiindcă e un dat de-al nostru nu numai că ne sinucidem, dar mai şi râdem când o facem. Şi e posibil să ratăm acest lucru pentru încă 30 sau 50 de ani. (…)

Monarhia este posibilă, ea are posibilitatea de a salva ceva, suntem aproape de un astfel de gest, dar nu lipseşte decât voinţa la vârf şi nu am sentimentul că la vârf există oameni care să fie de acord cu mine sau să înţeleagă aceasta. (…)

Iar povestea cu Constituţia este o bazaconie, pentru că aşa cum există un articol care spune că articolul 1 nu poate fi schimbat, poate să apară un articol care să schimbe articolul care spune că nu poate fi schimbat. Astea sunt trucuri, nu e asta problema. Dacă stătea după trucuri juridice, nu mai făcea Carol I România niciodată. Şi atunci tot 4, 5 sau 6 oameni care au înţeles că e mai important şi pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea să facă un pas înainte. Nu, nu e imposibil de făcut.”

b). Puseu monarhist al lui Valentin Stan

Fost ”Cercetător științific la Institutul de Studii Istorice și Social - Politice, în perioada 1988-1990”, devenit monarhist înverşunat după 1989,  cunoscutul limbut şi-a prezentat, în emisiunea „Sinteza zilei”   din 25.10.2011, sofismele pseudo-ştiinţifice prin care susţinea că Drapelul Regal şi Imnul Regal trebuiau introduse în Parlamentul României, ca „documente istorice”, cu prilejul „Discursului Majestăţii Sale” ! 

Potrivit „logicii” lui Valentin Stan, prin prezenţa regelui Mihai în Parlamentul României a intrat acolo „Istoria”. Aşadar, prin discursul cu prilejul celei de-a 90-a aniversări, acolo s-a petrecut o lecţie de Istorie, deci trebuiau folosite „documente istorice”.

Dacă astea-s premisele, de ce trebuiau aduse doar Drapelul Regal şi Imnul Regal, de ce nu şi mărturiile privind implicaţiile militare şi economice ale capitulării de la 23 august 1944, de ce nu şi actul abdicării, de ce nu şi „maşinuţele, pasiunea regală” a lui Mihai ?

Valentin Stan nu mai reuşeşte să mă surprindă prin absurdităţile pe care le debitează. Într-o emisiune „Conexiuni” oferea ca exemplu de demnitate şi onoare asaltul cavaleriei poloneze asupra tancurilor lui Hitler ! Bag seama că modelul lui de demnitate şi onoare este Don Quijote.  

Vedeţi şi : Wikipedia; articol al meu (secţiunea "Valentin Stan - un propagandist monarhist deşănţat").

Răspunsul lui Mircea Geoană a fost rezonabil:

„Domnule Stan, eu am spus în mica mea intervenţie că prezenţa regelui în Parlamentul României e un semn de respect, o închidere perfectă a perioadei comuniste (…) Dar în acelaşi timp am spus că asta nu înseamnă că noi încălcăm ordinea republicană a statului. (…) Ordinea republicană a statului este că statul român, astăzi, are un Imn Naţional şi, până când se schimbă, este Imnul Naţional al acestei ţări”.

c). Monarhismul Marilenei Rotaru

Cunoscuta realizatoare de emisiuni de televiziune culturale s-a exersat ca filozof al politicii într-un interviu din „Jurnalul Naţional” (24 octombrie 2008):

Regimul care a strâns cel mai mare capital de încredere, din timpurile originare până în zilele noastre, este monarhia. (…) România a fost monarhie 81 de ani. Am fost atunci printre cele mai prospere şi civilizate ţări din Europa. Leul românesc se schimba la egalitate cu francul, marca şi alte valute. Importarea republicii cu tancurile sovietice a echivalat cu o operaţie contra naturii. Dacă în 1989 redeveneam monarhie, ne reîntorceam la noi înşine.

Alte cugetări monarhiste a produs Marilena Rotaru în emisiunea „Sinteza zilei” din 30.10.2011:

„Mă tot gândesc la faptul că, iată, românii n-au avut de ales de vreo 65 de ani, domnule profesor, nu credeţi ? Momentul din 30 decembrie ’47 mi se pare că e părăsirea adevărului şi cred că a alege, cum se discută acum, a alege între a fi monarhist şi a fi republican nu înseamnă altceva decât a alege între adevăr şi neadevăr, ca să nu spun minciună. Pentru că ce-a fost republica, care a fost tradiţia republicii în această ţară ? Republica este un produs sovietic în România, adus pe tancurile din acele zile, din acei ani. Greşesc, domnule profesor ?”

Dinu C. Giurescu i-a răspuns:

„Nu, nu greşiţi, da’ au trecut 42 de ani de republică şi s-a format o nouă generaţie care crede că republica e forma ideală, sau credea, că acum crede mai puţin, cred, dar oricum…”

Comentariu:

Marilena Rotaru reia argumentul că monarhia este intrinsecă „naturii” însăşi a statului român, căruia i-a conferit prosperitate şi civilizaţie, în deosebire de republică, formă de guvernare impusă din afară, care este „contra naturii” României ca stat.

În realitate, statul, în general, după cum o dovedeşte ştiinţa istoriei, nu are un mod de a fi imuabil, o „natură” dată, ci este o entitate supusă devenirii, transformării, idee sugerată şi de academicianul Dinu C. Giurescu în răspunsul său politicos. Modificarea relaţiilor economice, sociale poate să determine şi modificarea formei de guvernare. Chiar şi monarhia are evoluţia, transformarea ei în istoria universală.

     

2.1.2. Monarhismul afectiv

       Este monarhismul care se hrăneşte în principal din partea emoţională, sentimentală a fiinţei umane. Am identificat mai multe faţete ale monarhismului afectiv, care nu se exclud (care pot coexista în aceeaşi persoană).



a). Monarhismul ca moştenire sentimentală de familie


Theodor Paleologu declara, în „Cotidianul” din 2 mai 2009, că este „foarte apropiat de familia regală a României” şi că, pentru el, „monarhia este parte din patriotism”. „Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuia să-l aibă ca naş pe regele Mihai”, a adăugat Theodor Paleologu.

Marilena Rotaru (în „JurnalulNaţional” din 24 octombrie 2008):

„Tatăl meu a fost ofiţer în Armata regală, şi-a depus jurământul în faţa Regelui Mihai şi a fost decorat de M.S. cu Coroana României cu Spade şi Coroana României cu Spade şi Frunze”.

Cristina Ţopescu (în emisiunea „Ultima oră” din 03.10.2011, Realitatea tv):

„eu am crescut cu poveşti despre rege, bunicul meu a fost ofiţer de cavalerie, Felix Ţopescu, şi-mi povestea şi am fost fascinată tot timpul , de mică, şi mi-a fost cumva cultivată această admiraţie faţă de Familia Regală, şi faţă de figura regelui, şi faţă de tot ce înseamnă nobleţe, şi decenţă, şi demnitate”.

          b). Monarhismul religios

Marilena Rotaru („Jurnalul Naţional” [link: ], 24 octombrie 2008):

"Nici toată apa cumplitului ocean/
Nu poate şterge mirul cu care este uns regele."

Este o replică din "Richard al II-lea" de Shakespeare. Spune tot. Regele este o entitate sacră. El este foarte sus, prin naşterea hotărâtă de Cel Atotputernic, dar şi foarte jos, adică foarte aproape de cei din regatul său. (…)

c). Monarhismul ca alternativă la regimurile politice decepţionante de până acum

Adrian Ursu (comentariu în „Sinteza zilei” [link ] din 26.10.2011 ):

Vream să spun că nu neapărat gândul la restaurarea monarhiei, probabil, i-a animat pe cei mai mulţi dintre cei care au ascultat cu atenţie discursul, au înţeles ceva din această vizită, din vizita tuturor monarhilor şi capetelor încoronate.

Ei au aşteptat orice fel de soluţie rezonabilă, în clipa de faţă este mai bună decât tot ce a avut România până acum. Uitaţi-vă la modelul Johannis, care a fost îmbrăţişat din acelaşi motiv şi anume că era diferit, era reprezentarea unei posturi politice mai puţin viciate, neîntinate, poate, de toate păcatele meschinăriilor ăstora pe care le vedem zi de zi.


          d). Monarhismul ca mod de a trăi prin alţii


        Există oameni care, nemulţumiţi fiind de viaţa lor reală, încearcă o evadare din această viaţă decepţionantă, trăind empatic prin personalităţile din sfera monarhiei, aşa cum alţii trăiesc empatic prin personajele de basm ori de telenovelă.


Actorul Eugen Cristea, participant la spectacolul omagial de la Operă, cu prilejul celei de-a 90-a aniversări a zilei de naştere a ex-regelui Mihai, spunea despre atmosfera de acolo:


„Ca-ntr-o poveste. E-o poveste frumoasă, cu regi, regine, prinţi şi prinţişoare, o lume cu totul deosebită. Bine că mai există”.



2.2. Feluri de monarhism după motivaţia intrinsecă – extrinsecă a comportamentului monarhist

Monarhismul se dovedeşte a fi sincer sau oportunist prin comportamente.
· Există oameni pentru care monarhismul este o opţiune de-o viaţă şi prin care s-au expus unor riscuri.
· Există şi indivizi pentru care monarhismul este doar un mijloc de a obţine anumite avantaje, sinecuri.


2.2.1. Monarhismul sincer

Corneliu Coposu a fost un monarhist sincer. Nu întâmplător chiar ex-regele Mihai l-a perceput ca fiind unul dintre oamenii care-i sunt cei mai apropiaţi.

Aici este un filmuleţ din 4 mai 1995 (realizat de Marilena Rotaru ?), în care Corneliu Coposu spunea printre altele:
„Sîntem toţi aici, cei care credem în viitorul României, în instituirea democraţiei prin monarhie. Trăiască Regele !
Credinţa mea sinceră, pe care o am de când eram mic şi cu care voi trece pe lumea cealaltă, este că democraţia şi normalizarea în Ţara Românească se va face numai o dată cu restaurarea monarhiei”.

2.2.2. Monarhismul oportunist



2.2.2.1. Val Vâlcu  despre monarhiştii oportuniști :

„Aţi întrebat de domnul Liiceanu şi alţi monarhişti d-ăştia, din anii ’90. Ei au văzut soluţia monarhică şi pe persoana regelui Mihai ca un aliat politic în ideea lor de a pune mâna pe putere. Şi poate unii se gândeau: „Domnule, în ’96 vine opoziţia, instaurează monarhia”.

Casa Regală, Familia Regală nu a dorit acest lucru, doreşte ca lucrurile, dacă se va merge în această idee, să vină din partea poporului. E un mesaj pe care regele l-a afirmat deseori.

Şi în această ecuaţie trebuie înţeles de ce n-au mai venit acei monarhişti: că ei nu mai au un interes, s-au folosit de ideea regală, nu mai obţin nici un beneficiu din ea, au abandonat-o”.


2.2.2.2.  Un trio monarhist oportunist: Pleşu, Liiceanu, Patapievici

Mihai Gâdea:

„Despre Andrei Pleşu se pot spune multe lucruri, „c-a mâncat la toate mesele”: de la Ion Iliescu, când era ministru al culturii, de la Emil Constantinescu, când era ministru de externe, [de la] Traian Băsescu, [când era] consilier. A mai fost şi pe la CNSAS, cu rang de secretar de stat.

Totuşi, despre Liiceanu nu se poate spune că „a mâncat la toate mesele”, pentru că n-a avut funcţii publice. Nu mergea măcar… două rânduri ? Domnia sa nu doar c-a scris eseul acela memorabil despre Rege, l-a şi interpretat, cu o voce orgasmatică, în filmul realizat de Sorin Ilieşiu despre rege. Nimic, nimic, acum ?”

Mugur Ciuvică :

„Bine, „n-a mâncat” domnul Liiceanu ca domnul Pleşu, dar de ciugulit, probabil că se mai ciuguleşte şi dacă nu ai o sinecură directă.

Mai sînt, domnul Patapievici ! Domnul Patapievici e din categoria domnului Pleşu, cu sinecura directă”.


2.2.2.3. Serviciul mediatic pro-monarhist - un serviciu profitabil ?


Ca răspuns la această întrebare, fac o constatare şi un pariu. 

a). Constat o simplă coincidenţă, anume că jurnalistul Bogdan Şerban-Iancu :
- a prestat cel puţin 3 filme pentru Majestatea Sa Regele Mihai: „Exilul istoriei”, „Din dragoste de ţară”, „Automobilul, o pasiune regală”;
- a primit în 2011 premiul “Opera Prima”, de la APTR, pentru filmul “Automobilul, o pasiune regală”; din 2011 realizează, la TVR, emisiunea „Documentarele Televiziunii Române”, difuzată în fiecare joi.

b). Pariez că tizul Majestăţii Sale Regele Mihai, anume Mihai Gâdea, talentatul jurnalist de la Antena 3, realizator al unui ciclu de emisiuni pro-monarhiste, va fi premiat în anul viitor, fără nici o legătură cu această prestaţie, de APTR. Cu totul şi cu totul întâmplător, în juriu se vor afla mama Lucia Hossu-Longin şi tata Sorin Ilieşiu, doi iubitori de Maiestate.


2.2.2.4. Pupincurismul monarhist:

Pentru început, vă ofer un montaj video, intitulat "Pupici pe fesele Majestăţii Sale Regele Mihai 1". Vă recomand să aveţi o lămâie în mână.

a). Justificare terminologică

Există comportamente atât de dezagreabile moralmente încât a te referi la ele prin eufemisme este comparabil cu a vărsa parfum în latrină pentru a face mediul agreabil.

De aceea, pentru a mă referi la manifestările monarhiste saturate de linguşire, servilism, arivism, termenul potrivit mi se pare a fi cel de pupincurism monarhist.

b). Trăsături ale pupincurismului promonarhist (b1 şi b2) :

b1). Adulaţia monarhului

Metaforic vorbind, pupincuristul se raportează la curul adulat ca şi cum ar fi o icoană, el îşi depune ofranda de pupici ca o formă de anusofilie.  

Pupincurismul monarhist nu este o invenţie a zilelor noastre. Lucian Boia a scris o carte pe care n-am citit-o încă, apărută la editura Humanitas în 2011, anume Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930-1950, în care autorul „a inventariat elogiile aduse de intelectualii vremii conducătorului iubit, Carol al II-lea”.

Oceanul de calificative elogioase, aclamaţii, ovaţii

Un prim simptom al pupincurismului faţă de ex-regele Mihai este oceanul de calificative elogioase, multe dintre ele la superlativ, de aclamaţii, ovaţii.

Radu Duda :

„Omul acesta e ca un laser, e cel mai bun aparat Roentgen, Regele, el vede prin noi”;  este „omul cel mai respectat, iubit, admirat din România”, „mesagerul lui Dumnezeu către noi” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei”din 19 Septembrie 2011).

Gabriel Liiceanu :

regele este „legătura cu Dumnezeu”, „capul întors spre cer al unui popor întreg”, „punctul cardinal”, „chipul de sărbătoare (al poporului)”, „fiinţa noastră adunată laolaltă într-un punct înalt” (în eseul despre rege, scris de Liiceanu pentru filmul „Monarhia salvează România” şi citit de el însuşi „cu o voce orgasmatică”, cum spunea Mihai Gâdea).

Valentin Stan :

apreciază că „Majestatea Sa” este un Erou, este Istoria însăşi: 

„a fost 10 Mai și cu toții am uitat în lașitatea noastră că stăm în țară cu Istoria, cu un Erou care ori unde s-ar duce, orice șef de stat ar fi mândru să-i strângă mâna. (…) Fiți binecuvântat, Majestate, și iertați-ne pentru lașitate. Publicitate.” (la Antena 3, în emisiunea „Conexiuni” din 14.05.2010).

„Ştiţi ce am observat eu astăzi în Parlament ? Am văzut nişte băieţi şi fete, de partea bună a istoriei, într-adevăr, l-au întâmpinat pe Majestatea Sa. Adică, domnule Geoană, nu ştiu dacă dumneavoastră sesizaţi exact: au întâmpinat Istoria, a venit Istoria în Parlament !” (la Antena 3, emisiunea „Sinteza zilei” din 25 octombrie 2011).

Bogdan Şerban-Iancu :

„Cel care reprezintă portdrapelul speranţei româneşti, Regele Mihai I” (în filmul-reportaj „Automobilul, o pasiune regală”).

Radu Tudor :

„Da’ mă bucur că am apucat clipa asta, să-l văd pe regele Mihai aplaudat de-atâta lume, ovaţionat şi aclamat, ceea ce înseamnă că, într-un fel sau altul, Dumnezeu şi-a întors faţa către noi.” (Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 25 oct. 2011).

Mircea Geoană

 „Istorie în stare pură, asta a fost în seara aceasta.” (la spectacolul omagial de la Opera, 25 oct. 2011). „Istorie în stare pură, istorie în stare pură.” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 25.10.2011).

Dana Grecu

„oameni care poartă pe umerii lor istoria” (referitor la Mihai şi Ana). (la Antena 3,în emisiunea „Sinteza zilei” din 25.10.2011).

Regele nu datorează nici măcar o explicaţie supuşilor săi

Bogdan Teodorescu :

„Vă daţi seama că un om de talia asta şi care-a văzut ce-a văzut şi a făcut actele pe care le-a făcut, adică nu a fost un călător prin viaţă, chiar a avut nişte momente mega-istorice, când vine cineva şi-i spune… orice, se uită la el şi-i spune „Şi ce dacă ?” (…)

Replica lui Mihai I este extrem de simplă, a zis: „Şi ce dacă ? Traian Băsescu spune lucruri despre mine. Şi ce dacă ?” ”

Aşadar, domnul profesor B.T. consideră absolut normal ca Mihai să răspundă, de exemplu, cu „Şi ce dacă ?” atunci când Băsescu îl acuză de "un act de trădare a interesului național al României” și de a fi fost „slugă la ruşi” !

Valentin Stan :

Pupincurismul promonarhist atinge apogeul prin Valentin Stan, ahtiat după rangul de Pupincurist Şef la „Casa Regală a României”. În citatul următor veţi constata că VS, monarhist dur, gelos şi complexat, se grăbeşte să-l apere pe „Majestatea Sa” fie şi de o posibilă scamă pe care, din greşeală, cineva ar orienta-o către „Rege”,  mişcându-se în preajma acestuia.

„Iar în ceea ce-i priveşte pe aceşti „monarhişti” în afara istoriei, flecari şi penibili, deşi se trag din familii cu oarece ştaif, uite aici, în „Cotidianul din 2 mai 2009”, citez din domnul Paleologu: „Tatăl meu era şi el regalist. Fiul meu trebuie să-l aibă ca naş pe regele Mihai”. Omu’ ăsta îi face agendă Majestăţii Sale ! Acest penibil, care face toate tâmpeniile din manualul cu greşeli ale monarhistului analfabet ! Şi eu v-aş mai da din astea, dar din respect pentru Majestatea Sa n-am s-o fac”.

Ptiu, Drace !

Când interacţionez cu astfel de ipochimene, îmi revine gândul  că drumul Conducătorului care sfârşeşte în faţa plutonului de execuţie este însoţit de aplauzele şi ovaţiile lingăilor. Eunucii castrați de spiritul critic, prin servilismul lor, augmentează instinctul voinţei de putere al Conducătorului, care, hrănit cu aplauze şi ovaţii, devine balaur cu şapte capete.

Nicolae Ceauşescu a trăit o experienţă de acest fel.

Ex-regele Mihai este un om de 90 de ani şi, sunt aproape sigur, are momente în care atinge înţelepciunea ataraxiei. Conştientizarea repetată a proximităţii propriei tale morţi este de natură să te facă să trăieşti liniştea înţeleaptă, ataraxia. Dar pupincuriştii îl pervertesc, îi creează excitaţii îndepărtate de ataraxie. Probabil că omul acesta citeşte ziare, vede emisiuni de televiziune, este corupt cu informaţii despre adularea lui. Am avut certitudinea unui astfel de feed-back când am aflat de interviul acordat unui corespondent al BBC-ului, Nick Thorpe, în care era întrebat de reacţiile la acuzaţiile exprimate de Băsescu.

Nick Thorpe :

„Cum reacţionaţi la declaraţiile Preşedintelui Băsescu ?”

Fostul rege al României :

”Nici nu merită să reacţionez la aşa ceva, pentru că este un lucru atât de mărut, ştiţi asta ! Şi este de genul acesta, cu cât insultă mai mult, cu atât se crede mai important ! Nu-mi pasă”.

Nick Thorpe :

„Aţi fost surprins că Preşedintele Băsescu a vorbit în astfel de termeni ?”

Fostul rege al României :

 „Nu, nici măcar nu m-am gândit la asta ! Chiar a apărut şi într-un ziar că nu a fost absolut nicio reacţie la declaraţia lui Băsescu din partea noastră. De ce să fi reacţionat ? Şi ce dacă !” [râde]

Alde Bogdan Teodorescu pot fi satisfăcuţi, au contribuit eficient la creşterea acestui sentiment august-divin al ex-regelui de lipsă a responsabilităţii faţă de acuzaţiile care i se aduc. Monarhul nu-i responsabil decât în faţa lui Dumnezeu. El poate decide să se tragă cu tunurile în răsculaţi, sau poate asista la un astfel de spectacol, dar el nu e dator să de-a socoteală în faţa supuşilor săi. Evident, până când ajunge pe eşafod sau în faţa plutonului de execuţie.

Imaginea gonflată a monarhului

Pupincurismul monarhist faţă de ex-regele Mihai ignoră mediocritatea personajului respectiv, creându-i acestuia din te miri ce o imagine gonflată, comparabilă prin dimensiuni cu mari personalităţi ale istoriei universale. Mai mult, este prezentat ca având un mandat divin.

Valentin Stan,  într-una din aiurelile sale, vede măreţia „Majestăţii Sale” în faptul că Vîşinski stătea cu mâna la cozoroc în situaţia în care Mihai pleca din ţară:  „Dar știu, de pildă, cine au fost comisarii lui Stalin, cei care au pus bocancu' pe grumazul Europei, dintr-o parte în alta a continentului, oamenii ăștia care au stăpânit lumea, care au venit în România și au spus regelui nostru, Mihai, să plece.  Dar chiar și în acele vremuri, când acești comisari i-au spus să plece, stăteau cu mâna la cozoroc în fața Majestății Sale. Ce ziceți de treaba asta ? Iată comisarul sovietic, Vîșinski, cu mâna la cozoroc în fața Majestății Sale.” (la Antena 3, în emisiunea „Scurtcircuite” din 14.05.2010).

Stătea, Stane, Vîșinski cu mâna la cozoroc, dar tu nu pricepi cine saluta ca şef: ghici, cine pe cine îl cărăbănea din ţară ?  

În aceeaşi emisiune :

„Zilele astea, Majestatea Sa a fost invitată la Moscova, la parada Victoriei, singurul şef de stat din România recunoscut de ruşi, de ţarii noi ai Moscovei.”

Ia uite, domnule, alde Putin au reacţii pupincuriste faţă de Majestatea Sa Regele Mihai I ! Poftim de-l mai crede pe pupincuristul Marelui Licurici, care spunea în emisiune tv despre acelaşi personaj că se face vinovat de „un act de trădare a interesului naţional al României” şi de a fi fost „slugă la ruşi”.

Domnul profesor Stan, fost ”cercetător științific la Institutul de Studii Istorice și Social - Politice, în perioada 1988-1990”, actualmente monarhist în călduri, o fi auzit, o fi citit şi enunţuri  de felul celor care urmează ?

 „Unii susțin că lovitura de stat a făcut posibil avansul mai rapid al trupelor lui Stalin în România și în Europa, în detrimentul trupelor Aliaților occidentali. Alții văd în absența de-a lungul anilor a unor invitații pentru Mihai la majoritatea festivităților din Occident dedicate Zilei Victoriei în cel De-al Doilea Război Mondial, o condamnare tacită a loviturii sale de stat. Mihai nu a fost invitat la cea de-a 60-a aniversare a Zilei Victoriei de vreun stat vestic; a fost invitat doar la serbările din Rusia și la anumite comemorări din Cehia și Slovacia”. [ro.wikipedia.org ]

        Bogdan Şerban Iancu, în filmul „Automobilul, o pasiune regală”, susţine că Mihai îşi poartă grijile  de  rege al României şi pe vece:  „Nicio secundă a vieţii sale nu a uitat că are, ca rege, o datorie de onoare şi de suflet pentru ţara şi oamenii săi.”

Bogdan Teodorescu ,  în emisiunea omagială „Sinteza zilei” din 26.10.2011, a reuşit o prestaţie promonarhistă care ar trezi invidia chiar şi a celor mai libidinoşi pupincurişti ai lui Nicolae Ceauşescu.

Mai întâi, domnia sa susţine că aşa-numitul „discurs al Regelui în Parlamentul României”, cu prilejul celei de-a 90-a aniversări a zilei sale de naştere, „este una din cele mai importante momente publice pe care le-a trăit România de foarte multă vreme încoace”.

Te întrebi, care pot fi argumentele prin care se poate susţine că acel produs tern, realizat în devălmăşie [link spre filmuleţul „Discursul Regelui în Parlament – un produs în devălmăşie”], are o asemenea istorică importanță ? Care-i valoarea lui, încât să justifice astfel de aprecieri şi trăiri din partea lui Bogdan Teodorescu : „Discursul regelui este excepțional din punct de vedere comunicaţional.” (…) „Este, de asemenea, un discurs fabulos din punct de vedere al modului în care un lider de stat trebuie să se raporteze la cetăţeni.”  (…) „m-a uimit”, „m-a uluit” ?

Să-i dăm cuvântul propagandistului Bogdan Teodorescu :

„Şi simt nevoia să repet o frază care pe mine m-a uimit, cu toate că este simplă, e banală, este o frază exemplară pentru momentul pe care îl trăim: „Sînt mâhnit că după două decenii de revenire la democraţie oamenii bătrâni şi cei bolnavi sînt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”.

Nu-i aşa că-i genial ? Nu, nu enunţul „Sînt mâhnit…”, pe care-l aud aproape zilnic la cozile de la alimentara, de la farmacie, ci propagandistul ! Cum poate el să facă din căcat bici de mătase, care şi pocneşte în plină emisiune omagială !

Dacă spun: Majestate, mie-mi pare că Domnia Voastră minţiţi când spuneţi că sunteţi „mâhnit că după două decenii de revenire la democraţie oamenii bătrâni şi cei bolnavi sînt nevoiţi să treacă prin situaţii înjositoare”, gândindu-mă cât sunteţi de lacom după averile cerute de la statul care nu-şi onorează datoriile faţă de bătrâni şi bolnavi, atunci Bogdan Teodorescu va aprecia ca fiind corect răspunsul Domniei Voastre către mine „Şi ce dacă !”.

În al doilea rând, propagandistul B.T. suflă tare în imaginea gonflabilă a Majestăţii Sale (pe orificiul dorsal-inferior, prevăzut cu un dop), încât imaginea concurează în mărime cu imaginile marilor personalităţi ale istoriei universale. Mare performanţă este să faci din imaginea unui flăcăiaş de vreo 20 de ani, care se juca, atunci când militarii români mureau pe fronturi, cu „maşinuţe” primite cadou, flăcăiaș pe care Ion Antonescu îl ducea, ca pe un breloc, din când în când, în zonele belicoase, să faci, zic, o imagine-challenger în raport cu Alexandru Macedon, sau Napoleon, sau Stalin, sau Hitler, sau De Gaulle, sau Mao !

Bogdan Teodorescu dixit :

„Nouă ne scapă personalitatea lui Mihai I. El a fost contemporan cu Hitler, contemporan cu Stalin, contemporan cu Roosevelt, contemporan cu Truman, contemporan cu Mussolini, a avut conflict sau alianţă cu aceşti oameni. A condus armatele române, prin poziţia pe care o avea, până la Cotul Donului, până la Odessa şi până în Tatra. A făcut o schimbare de arme în 1944, a salvat România de invazia rusească, din postura de ţară cucerită. Deci acest om are anvergura să înţeleagă cum arată istoria reală şi relaţia cu cetăţenii unei ţări.”  (…)

„Şi şansa noastră a fost să vedem cum arată un mare om de stat în funcţiune, pe teritoriul nostru, nu în filme, nu în documentare, nu în memorialistică, ci pe viu, în această ţară.” (…)

„Eu sînt atât de marcat de povestea asta fiindcă niciodată nu mi-a fost dat să întâlnesc un om care a făcut atât de multă istorie.”  (…)

„Francezii fac sute de documentare despre De Gaulle , sârbii despre Tito, chinezii despre Mao, noi l-avem p-al nostru, care are locul lui în documentare şi, culmea, mai e şi în viaţă. (…) „un om de talia asta şi care-a văzut ce-a văzut şi a făcut actele pe care le-a făcut, adică nu a fost un călător prin viaţă, chiar a avut nişte momente megaistorice” (…)

Radu Duda :

Şi de 15 ani de când sunt membru al Familiei Regale nu l-am văzut niciodată greşind, adică luând o decizie greşită.”  

Dacă este adevărat că „errare humanum est” şi că Majestatea Sa nu greşeşte, rezultă, oare că MS nu-i om ?

Încă vi se pare că Mihai este „omenesc, prea omenesc” ? Atunci citiţi-le şi pe astea care urmează.

Radu Duda

„Regele are o dimensiune de care nici nu ştiu bine dacă e direct responsabil. Cred că i-a pus Dumnezeu ceva în fiinţă şi l-a făcut un fel de mesager pentru noi. Şi aceasta nu are legătură directă cu calitatea lui, ci cu harul, cu destinul lui.” (la Antena 3, în emisiunea „Sinteza zilei” din 19 septembrie 2011).

Marilena Rotaru :

„Regele este o entitate sacră. (…)  „Pentru mine, după Dumnezeu şi Alaiul Ceresc, Regele Mihai e cea mai înaltă instanţă morală.” (în „Jurnalul Naţional” din 24 octombrie 2008).              

b2). Anusofilia pupincuristă dăunează grav judecăţii

Febra indusă de anusofilia pupincuristă monarhistă este periculoasă, consecinţele ei fiind de la minore lapsusuri, până la dictatul comportamentului unic, al unităţii de opinii promonarhiste şi dispreţul faţă de popor, faţă de democraţia autentică.

Valentin Stan, în emisiunea sa „Scurtcircuite” din 14.05.2011, este preocupat de admonestarea poporului ingrat faţă de Majestatea Sa, dar nu face dovada că ştie nici măcar când s-a născut Ex-ul.

„Dragii mei, suntem la câteva zile după 10 Mai, am uitat cu toții de Majestatea Sa (…) Și pentru că este momentul să vă spun, iată un album superb despre Majestatea Sa. Am să vă citesc ceea ce prințul Charles  scrie despre Regele Mihai în acest album”.   [citeşte din album] „Pare un lucru extraordinar că Mihai a ajuns la vârsta de 80 de ani”. Era momentul din 2007 (sic !).”

Păi, domnule Pupincurist Nambăr Oan, aveam aşteptări mai mari de la matale, care ne tot urechezi pentru că nu suntem atenţi la evenimentele din viaţa Majestăţii Sale. Fă şi  dumneata un calcul elementar: Mihai este născut în 25 octombrie 1921; dacă adăugăm 80 de ani, rezultă că a 80-a aniversare a fost în 2001, nu în 2007, cum spui dumneata în delir promonarhist !

Bogdan Teodorescu

„Nouă ne scapă personalitatea lui Mihai I. A condus armatele române, prin poziţia pe care o avea, până la Cotul Donului, până la Odessa (…).”

 Din două una:

- sau lui BT anusofilia promonarhistă i-a afectat grav judecata,

- sau este un spion deghizat al lui Băsescu.

Dacă îl laudă sincer pe Ex-ul, atunci are judecata afectată grav, căci astfel se explică lăudarea Fostului pentru ceva pentru care Ion Antonescu a fost împuşcat.

Dacă este spionul lui Băsescu, atunci susţine în alte cuvinte ceea ce Băsescu spunea astfel:  „noi încă nu ne așezăm corect valorile. Spre exemplu, pentru noi toți, și pentru istorie, Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor și țiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu știu ce… Nimeni nu spune că statul român avea un Șef de stat atunci ! Ăsta era doar Prim-ministru ! [arată revista cu fotografia lui Ion Antonescu – n.m.,V.]. Unora le dăm averile, iar pe alții îi considerăm criminali de război - șeful de stat și primul-ministru – doar pentru că unul a fost slugă la ruși și a lăsat țara, prin abdicare, îl iertăm de toate păcatele ?”

Bogdan Teodorescu mai spune şi alte tâmpenii:  [Mihai I] „a salvat România de invazia rusească, din postura de ţară cucerită”.

Gabriel Liiceanu:

„Un domn, un rege, un monarh există pentru a garanta că un popor poartă în el ceva sfânt. Când un popor îşi pierde Suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă.”

Liiceanu bate câmpii. Conform acestei „filozofii” a lui, regele este şi liderul religios, este intermediarul dintre popor şi Dumnezeu, nu mai e nevoie de cler, de Patriarh, căci Regele este Factotum. Şi apoi, dacă este adevărat ce spune Liiceanu, anume „Când un popor îşi pierde Suveranul, el întrerupe legătura cu Dumnezeu şi pierde ceea ce în chip esenţial îl ţinea laolaltă”, atunci în toate ţările în care a dispărut monarhia ar trebui să existe doar atei care umblă bezmetici, ca nişte oi rătăcite de turmă şi de Păstor. Dar nu asta e realitatea. Nu e prima dată când autorul „Apelului către lichele” siluieşte realitatea pentru a o potrivi patului procustian al prejudecăţilor lui.

Despre iubirea poporului pentru rege

Când eşti sub tirania prejudecăţilor nu mai vezi decât ceea ce este conform acestor prejudecăţi (vedeţi montajul video „Monarhiştii văd realitatea prin prejudecăţile lor”).

Liiceanu :

„Priviţi aceste imagini. (…). Niciodată unui conducător comunist nu i s-a mângâiat cu trupurile oamenilor maşina care-l purta, pentru că nimeni nu se recunoştea în el, pentru că nimeni nu-l iubea.” E un fragment din celebrul eseu despre Rege, din filmul „Monarhia salvează România”.

Liiceanu minte. De exemplu, când a murit Gh. Gheorghiu-Dej peste un milion de oameni au trecut pe la catafalc.  Recomand şi lectura articolului „Remember Gheorghe Gheorghiu-Dej”, al domnului Nicolae Nicu (inclusiv comentariile sale).

Despre „modestia şi simplitatea Familiei Regale”, apropierea ei de popor

Liiceanu:

În acelaşi eseu, Liiceanu mai scrie: „Amintiţi-vă de convoiul prezidenţial care trecea în viteză pe strada pustiită, de trecătorii ţintuiţi locului sub privirile iscoditoare ale haitelor de pază care brodau trotuarele Căii Victoriei.”  

În antiteză, vorbeşte de miile de oameni care „mângâie cu trupurile lor” maşina în care se află Regele. Dar nu vrea să vadă cum, în „Monarhia salvează România”, maşina regală e înconjurată de gealaţi şi cum alţi gealaţi eliberează cu „delicateţe” drumul din faţa maşinii.

Dana Grecu, referindu-se la momentul de la aniversarea ex-regelui Mihai, 2011, este pe aceeaşi lungime de undă cu Liiceanu:

„Pe mine m-a impresionat foarte tare faptul că n-am văzut gealaţi astăzi, n-am văzut SPP astăzi, n-am văzut poliţişti blocând circulaţia, n-am văzut Familia Regală încercuită de nişte stâlpişori de protecţie, nu cumva să ajungă cineva să pună mâna pe rege. (…) Asta m-a impresionat, modestia şi simplitatea acestor oameni, care poartă pe umerii lor istoria.”

Păi nu i-o fi văzut, căci erau bine ascunşi, pentru a crea impresia de modestie şi simplitate, de apropiere de popor. Familia Regală trăieşte şi ea, sărmana, în nişte cocioabe cu buline roşii, mănâncă pe apucate, s-a văzut asta şi la cina săracilor de la CEC, din 25 oct. 2011. Curată modestie şi simplitate.

b3). Dictatul comportamentului promonarhist monolitic 

Monarhiştii pupincurişti nu sunt satisfăcuţi prin manifestarea anusofiliei lor promonarhiste, ei dictează societăţii, în ansamblul ei, comportamentul promonarhist monolitic.

Valentin Stan urechează poporul român pentru că, în „laşitatea lui funciară”, a uitat să aducă osanale „Majestăţii Sale” la 10 mai:

„Hai să vă arăt pe Regele vostru, pentru că acum câteva zile a fost 10 Mai, Ziua Suveranului, pe care am uitat-o în laşitatea noastră funciară. (…) cu toţii am uitat, în laşitatea noastră, că stăm în ţară cu Istoria, cu un Erou, care oriunde s-ar duce, orice şef de stat ar fi mândru să-i strângă mâna. (…) Şi, ca să ne-aducem aminte, Imnul Regal”.

Mihai Gâdea, folosind un ton inchizitorial, îi numără pe degete pe cei care s-au făcut vinovaţi de a fi lipsit de la aniversarea „Majestăţii Sale” în Parlamentul României, la 25 octombrie 2011: cu excepţia ministrului justiţiei, „nici un alt membru al Guvernului nu a venit să stea acolo unde erau locurile. Nu a venit nici un reprezentant al Administraţiei Prezidenţiale, nu a venit nici un reprezentant de vârf din Biserica Ortodoxă Română”.

Ovidiu Mihalache, „comandor, fost consilier militar al Casei Regale”, are şi el of-ul lui: „Din punct de vedere moral, tehnic, legal, Majestatea Sa este încă Mareşal al Armatei Române. Ce m-a frapat, şi nu numai la acest 25 octombrie, la toate ultimele 25 octombrie, este faptul că Armata Română nu a dat un cât de mic semn de omagiu Regelui”.

Radu Tudor, care poate fi, după cum o cere momentul, atât un excelent procuror anti-comunism sau anti-Băsescu, cât şi un excelent pupincurist promonarhist, se declară „extrem de dezamăgit de reacţia pe care a avut-o Patriarhul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române”, adică de faptul că acesta a lipsit de la adunarea de la Parlamentul României, prilejuită de aniversarea fostului rege.

Relevant, pentru mentalitatea acestor monarhişti pupincurişti, este faptul că, deşi se declară încântaţi de „simplitatea şi modestia celor din Familia Regală”, de faptul că nu interpun „gealaţi” între ei şi poporul pe care - nu-i aşa ? – îl iubesc, totuşi sunt în stare să-i linşeze pe cei care mişcă în front în faţa „Majestăţii Sale”.

Liiceanu, Pleşu, Patapievici sunt acuzaţi pentru că nu au adus ofranda de pupici pe fesele „Majestăţii Sale” în ziua aniversării zilei de naştere (25 octombrie 2011).

Adrian Ursu îi ironizează pe „istoricii” de la Evenimentul zilei şi pe Paul Lambrino pentru atacurile lor asupra „regelui”. „În Evenimentul zilei erau publicaţi tot felul de istorici d’ăştia ieşiţi de prin catacombele Arhivelor Naţionale, care fiecare avea câte-o hârtiuţă în mână, zicea c-a descoperit ceva în încercarea de a-l denigra pe rege şi actul de la 23 august şi alte momente ale istoriei. Mai mult, astăzi a ieşit şi prinţul acela, Lambrino, a ieşit cu nişte declaraţii „cutremurătoare, cutremurătoare”. (…) A ieşit şi a zis că e intolerabil ce-a făcut regele; deci 50 de ani de comunism n-a făcut nimic pentru acest popor, aşa ceva nu se poate, nici măcar salam cu soia n-a mâncat. Deci toată lumea s-a întrebuinţat cum a putut în aceste zile.”

Adrian Ursu este supărat şi din cauză că Traian Băsescu şi-a făcut de lucru acordând nişte decoraţii în ziua în care „a refuzat să meargă să-l onoreze pe cel care a fost Comandantul Suprem al Armatei Române într-un moment istoric”.

Mihai Gâdea este indignat de faptul că, în timp ce „Majestatea Sa vorbeşte, este în mijlocul discursului emoţionant”, parlamentarul Culiţă Tărâţă îşi permite să meargă prin sala Parlamentului cu mâna în buzunar.

Pentru conformitate: montajul video „Monarhismul pupincurist dictează societăţii comportamentul promonarhistmonolitic”.

b4). Dispreţul faţă de popor, democraţie, ordinea republicană

Dacă monarhiştii pupincurişti şi-ar manifesta anusofilia lor promonarhistă în aşa fel încât să nu ne afecteze pe noi, ceilalţi, comportamentul lor n-ar constitui o problemă. Dar ei îşi etalează dispreţul faţă de popor, faţă de democraţie, aşa burgheză cum e ea, faţă de ordinea de drept republicană. Unii sunt chiar agresivi, exprimând imperativul instaurării de urgenţă şi în mod necondiţionat a monarhiei.

Madam Cristina Ţopescu, sedusă de potenţa istorică uriaşă a Regelui, cugetă sentenţios: „Nici nu cred că merităm un personaj de o asemenea anvergură, îmi pare rău să spun asta.” (în emisiunea „Ultima oră” din 03.10.2011, la Realitatea tv).

                Musiu Valentin Stan e nemulţumit de faptul că n-au fost introduse Imnului Regal şi Drapelul Regal în Parlament, cu prilejul discursului „Majestăţii Sale” la împlinirea celor 90 de ani de viaţă. De ce nu şi coroana, şi tronul ? De la omul care spune „a fost Zece Mai, ziua Suveranului pe care am uitat-o în lașitatea noastră funciară. (…) am uitat în lașitatea noastră că stăm în țară cu Istoria, cu un Erou (…)  Fiți binecuvântat, Majestate, și iertați-ne pentru lașitate” te aştepţi la orice.

                Radu Tudor e mai zănatic, dacă se poate spune aşa; el e supărat ca un copil râzgâiat de faptul că „regele Mihai” s-a suit în maşină şi a plecat, în loc să rămână „acolo unde-i este locul”, adică, după mintea zănaticului, în fruntea ţării.  „Şi-am mai încercat, din păcate, un sentiment de maximă frustrare, poate e un paradox ce vă spun, dar am avut un sentiment aproape de revoltă în momentul în care regele Mihai s-a suit în maşină şi a plecat. Pentru că mi-am dat seama că se termină ziua asta, că se termină visul ăsta foarte, foarte frumos, şi că mâine ne întoarcem la troglodiţii care ne conduc. Am visat, a fost un vis foarte frumos, şi de mâine  dimineaţă o luăm de la capăt. Şi-l revedem pe regele Mihai omagiat din când în când, sau în imaginile pe care le-a filmat Antena 3, din păcate, şi nu-l vedem acolo unde-i este locul.”

Pentru astfel de zănatici nu intră în calcul voinţa poporului, nici măcar că Ex-ul, ca om de 90 de ani, are alte priorități.

                Am lăsat la urmă cugetările „Filozofului Casei Regale”, Radu Duda, cel care o scoate din încurcături pe „Prinţesa Moştenitoare” atunci când aceasta îşi termină prea repede puţinele-i idei sau când se înţepeneşte în necunoaşterea limbii române. Notaţi cugetările Alteţei Sale Radu Duda, ca să nu muriţi proști.

                Istoria o fac 4-7 oameni, iar prostimea o suferă.

                „Marile lucruri în istoria noastră s-au făcut atunci când naţiunea a fost pregătită psihologic pentru aşa ceva şi 5, sau 6, sau 7 oameni care aveau ceva de spus în concertul Puterii au făcut-o, s-au pus împreună. Niciodată nu s-a făcut altfel.”

                Democraţie ? Constituţie ? Bazaconii !

„Iar povestea cu Constituţia este o bazaconie, pentru că aşa cum există un articol care spune că articolul 1 nu poate fi schimbat, poate să apară un articol care să schimbe articolul care spune că nu poate fi schimbat. Astea sunt trucuri, nu e asta problema. Dacă stătea după trucuri juridice, nu mai făcea Carol I România niciodată. Şi atunci tot 4, 5 sau 6 oameni care au înţeles că e mai important şi pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea să facă un pas înainte.”

De reţinut şi ordinea importanţei intereselor:  „pentru ei, pentru familiile lor, pentru grupările lor politice şi economice, pentru toată naţiunea”.

Cum era de aşteptat, regăsim şi la Alteţa Sa Radu Duda ideea că poporul prost nu e demn de monarhul lui, de astă dată Carol I. Monarhul este Scopul-în-sine, poporul prost este doar Mijlocul prin care se realizează Scopul. Monarhul decide care trebuie să fie istoria, poporul nu trebuie să se abată de la acest destin. „Deci poate că întâlnirea aceasta dintre noi sub cupola lui Carol I, poate că despre aceasta ar trebui să vorbească. Ce din ce ne-a lăsat el nouă moştenire nu facem încă ? De ce nu suntem demni de el ?”

Nu mai rezist, îmi vine să înjur. Mai bine mă opresc aici.

                Montaj video (în viitor).