Toamnă...

        Toamna

autor: Octavian Goga

 Văl de brumă argintie

 Mi-a împodobit grădina

 Firelor de lămâiţă

 Li se uscă rădăcina.

 Peste creştet de dumbravă

 Norii suri îşi poartă plumbul,

 Cu podoaba zdrenţuită

 Tremură pe câmp porumbul.

 Şi cum de la miazănoapte

 Vine vântul fără milă,

 De pe vârful şurii noastre

 Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

 De viforniţa păgână

 Se-ndoiesc nucii, bătrânii,

 Plânge-un pui de ciocârlie

 Sus pe cumpăna fântânii.

 Îl ascult şi simt subt gene

 Cum o lacrimă-mi învie:

 - Ni se-aseamănă povestea,

 Pui golaş de ciocârlie.


Şi totuşi vine toamna
autor: Adrian Păunescu

E încă verde iarba pe coline
 Şi zilele nu s-au scurtat de tot
 Şi cineva cu-n sac în spate vine
 De sus din munţi, ca de la un complot.

 Porumbul are încă dinţi de lapte
 Albinele se-ngreunează-n zbor
 Văratec plouă-n fiecare noapte
 Şi greierii mai cântă până mor.

 Cojoacele n-au coborat din poduri
 Iubirile n-au coborat din vis
 Se coc gutui în foarte multe moduri
 A le muşca e încă interzis.

 În clăi de fân miroase a foc de floare
 Cerboaicele nu caută mascul
 În aburii de vifor cerul moare
 Mai este până la nuntă timp destul.

 Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna
 Şi tu o ştii şi o îngâni
 Şi totuşi vine toamna, şi totuşi vine toamna

 Şi vai: suntem bătrâni.

Nicu Alifantis: - Emoţie de toamna 
Tatiana Stepa - Şi totusi vine toamna