Ponta sparge cercul constrângerilor şi al umilinţelor în care ne-au închis „prietenii” din Vest

Victor Ponta nu conteneşte să mă surprindă: au fost momente în care l-am considerat un oportunist trădător de patrie (de exemplu când a acceptat fără să ne consulte cele 11 porunci de la Barroso), au fost şi momente în care l-am considerat posibilul salvator al patriei. Acum, din nou, îl apreciez pozitiv pentru curajul de a încerca această deschidere către China, echivalentă cu spargerea cercului constrângerilor şi al umilinţelor în care ne-au închis "prietenii" din Vest. Doamne-ajută !

Cu privire la „prietenii” din Vest mi se pare potrivită zicala românească „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni, de duşmani mă feresc singur”. De la Marea Păcăleală din decembrie 1989 şi până în prezent am trăit sub dictatul „prietenilor” din Vest: „Vreţi în Uniunea Europeană ? Ne daţi nouă economia !” „Vreţi în NATO ? Renunţaţi la mijloacele proprii de securitate şi la autoguvernare!” Şi uite aşa, în curând vom fi un popor fără ţară. Mai au să ne ia şi pământul de sub picioare, cât a mai rămas al nostru. Ne vor impune legi în acest sens. România a ajuns o colonie. După 23 de ani, avem recunoaşterea oficială a realităţii-coşmar: România este „în hamul FMI”, „suntem legaţi de mâini şi depicioare”. 

Nici nu s-a uscat cerneala pe proiectele româno-chinezeşti şi ideologii de serviciu aflaţi în solda „prietenilor” din Vest au început să facă spumă la guri. Musiu Sorin Ioniţă se întreabă „Ce căuta chinezu’ în România, în vizită la tigrul Ponta?” Un fitecine scrie într-un comentariu, pe undeva: „Ponta e filochinez ca are fatza de chinez si ca la eonomie e chinez sadea...”  Indivizii de această specie, începând cu aceia care au răcnit în 1990 împotriva ideii de democraţie originală, au contribuit masiv la crearea situaţiei umilitoarea în care se află România azi. Acum se mobilizează din nou, pentru a ucide noua şansă.

Despre China: eu nu cred în coabitarea comunismului şi capitalismului în acelaşi stat. Când conducătorii comunişti simt gustul profitului capitalist, de pe propriile lor degete, uită să mai guverneze în mod comunist. China va fi o mare putere capitalistă. Dar capitalismul nu poate rezolva în mod cât de cât echitabil problemele a mai mult de un miliard de oameni. Capitalismul este inechitabil prin esenţa lui. Prevăd grave conflicte sociale în China următoarelor zeci de ani.

Şi mastodonţii aceştia capitalişti (SUA, China, Rusia etc.), ca şi alţii în trecut, când arealul li se va părea insuficient, se vor angaja în luptă. Din nefericire pentru noi, ăştia mici, vom fi afectaţi în mod tare neplăcut: Fie că elefanţii fac dragoste, fie că se luptă, iarba suferă.      

Cu alte cuvinte nu am o euforie precum a drogaţilor prin faptul că vin chinezii. Nici nu consider ca fiind raţională ruperea de UE. Dar, măcar pe termen scurt, avem o alternativă la situaţia de a fi „legaţi de mâini şi de picioare” de către „prietenii” din Vest.

Post-scriptum
          Traian Băsescu a lansat subiectul unirii Basarabiei cu România. Mă întreb: de ce a lansat acest subiect Băsescu tocmai acum ? Nu cumva i s-a poruncit ? Nu cumva din motive politice meschine ? "Români, Ponta vrea să vă ducă spre China, spre Asia ! Noi, Uniunea Europeană, vă oferim Unirea mult visată !"
          Să presupunem că ni se permite să ne unim. Cui ar folosi ? Nici nouă, nici basarabenilor, pentru că am pierdut şi dreptul de a ne autoguverna. Ar fi ca în vorba aia: El se însoară cu Ea, ca să nu mai zică, fiecare, "Vai de mine !" şi zică "Vai de noi !" Ar folosi doar şmecherilor care ne-ar îngurgita.