Ieri a ieşit la rampă Traian
Băsescu. Nu mai am motivaţie pentru a prezenta şi a comenta cuvântarea lui. Din
punctul meu de vedere, omul ăsta este personajul politic cel mai rău din cel
puţin ultima sută de ani a României.
Corneliu Vadim Tudor scrie
undeva: „Românii au o slabă memorie a răului”. Faptul că personaje care au
jucat un rol nefast în istoria României postdecembriste, precum Petre Roman şi
Victor Ciorbea, au fost trimişi prin voturi în Parlament dovedeşte că CVT are
dreptate.
Dar dacă, într-un viitor mai apropiat
sau mai îndepărtat, majoritatea poporului român va uita răul pe care acest
personaj malefic, Traian Băsescu, l-a produs acestei ţări şi acestui popor şi-l
va învesti cu vreo nouă dregătorie, atunci nu va mai fi vorba doar de o slabă
memorie a răului, ci de imbecilizarea unei părţi însemnate
din acest popor.
Nu ştiu cât este de vină poporul, cât această rafinată invenţie de înşelare şi micșorare a spiritului uman numită democraţie burgheză. Ea este mama tuturor relelor pentru că face ca faptele politice derulate sub acoperirea sa să pară neclare, discutabile, adevărurile cele mai evidente devin spectrale, minciunile cele mai groase se subţiază până devin invizibile. În creuzetul retoricii democraţiei burgheze bine şi răul, minciuna şi adevărul în doze ştiinţific determinate sunt amestecate de o maniera atât de omogenă încât un intelect obişnuit nu le mai poate discerne. Ea maschează cinismul şi realitatea dură şi represivă a puterii în spatele unei libertăţi iluzorii a individului. Asta pe de o parte, pe de alta, omul contemporan născut şi crescut într-o societate a mărfurilor, suferind printre alte boli spirituale şi de alienarea pe care Marx a numit-o fetişismul mărfii, s-a trezit pe nesimţite asaltat cu o nouă marfă de un tip cu totul special numită gândire gata făcută, gata mestecată tocmai bună de înghiţit fără efort furnizată din abundenţă de industria media. Obişnuit cu paradigma consumerismului şi a pieţelor inundate de mărfuri, omului contemporan i se pare normal ca pe piaţă să găsească gândire politică pro Băsescu, pro NATO, pro UE, pro Ponta, etc. din care el să-şi aleagă ceea ce i se pare că i se potriveşte mai bine temperamentului şi personalităţii sale aşa cum ar alege o pereche de ghete sau o haină. Capitalismul a mai câştigat un teritoriu, a mai reputat o victorie împotriva spiritului uman reuşind să facă din gândirea politică, din opţiunea electorală o marfă ce şi-a dobândit deja un respectabil loc privilegiat în ansamblul lumii mărfurilor.
RăspundețiȘtergereAţi prezentat foarte bine mecanismul alienant al sistemului capitalist. Este adevărat şi că democraţia burgheză dezorientează, creează confuzii.
ȘtergereVoi repeta ori de câte ori voi avea prilejul: în capitalismul epocii noastre aservirea nu se mai face predominant prin instituţiile de forţă controlate de cei care deţin puterea în societate, ci prin mijloacele perfide ale manipulării. Dintr-o anumită perspectivă, chiar şi un sclav gladiator avea o condiţie mai bună decât un om manipulat. În condiţia de gladiator a fost posibilă apariţia unui Spartacus. Un om manipulat, având, cum se spune, "creierii spălaţi", va fi doar un robot care lucrează cum îi cere softul introdus în el, nu se va putea revolta, pentru a-şi redobândi libertatea (de gâdire, de acţiune), demnitatea de om.
Foarte bun comentariul domnului Florian Liviu. Toată ziua nu auzim decît de consumatori, oameni pur și simplu nu mai există. Toți sunt consumatori, ca niște viermi de mătase care devorează frunza ce li se oferă. În plus, în firme nu mai exstă demult un serviciu de personal, acum avem doar resurse umane. Nu veți găsi, în schimb, în vreo firmă un serviciu de resurse materiale, dar, în mod sigur există resursele umane. Nici aici nu mai avem oameni, cu suflete, cu sentimente, nu, avem doar resurse umane. Omul nu mai este valoarea supremă, el este sclavul modern, util doar cînd produce profit pentru stăpînul său - deci, o resursă (epuizabilă).
RăspundețiȘtergereComentariul dv. îmi oferă un nou prilej pentru a aminti o cugetare a lui Antoine de Saint-Exupery: societatea de consum produce nu chewing-gum pentru oameni, ci oameni pentru chewing-gum.
Ștergere