Moto:
„There was a political
decision by the people of Romania
against Basescu but legally it was not valid. We must accept that.”
Hannes Swoboda, liderul
grupului socialiştilor din Parlamentul European.
Unul dintre baloanele de săpun
prin care a fost ademenit poporul român după Marea Păcăleală din 1989 a fost
cel pe care scria „DEMOCRAŢIE”. „Vrem alegeri libere !” a fost una dintre
revendicările răscoalei din 1989.
Numărul mare al partidelor
politice înfiinţate, participarea masivă şi entuziastă la primele scrutine de
după 1989 au dovedit că poporul ieşit din dictatura ceauşistă credea în democraţie,
în rolul său suveran (etimologic, democraţie = puterea poporului).
Cu timpul, realitatea economică, economia
de piaţă capitalistă, prin cortegiul ei de nedreptăţi – polarizare a averii,
şomaj, inflaţie, sărăcie, criză economică etc. - i-a determinat pe tot mai mulţi să declare în
sondajele de opinie că România post-decembristă se află pe un drum greşit. „Democraţia” capitalistă
şi-a arătat adevărata faţă mai întâi în domeniul economic: avuţia naţională a
fost repede redistribuită; neluând în discuţie puţinele excepţii oneste, constatăm
că o minoritate rapace a înstrăinat cea mai mare parte din averea ţării sau a
redistribuit-o unor privilegiaţi ai fostului capitalism, făcându-şi, ea însăşi,
parte grasă din această avuţie, iar marea majoritate a poporului a devenit
perdantă.
Mai rămăsese o iluzie: aceea că
democraţia se manifestă prin voturilor cetăţenilor.
Prima breşă în această iluzie s-a
produs când infractoarea Roberta Anastase, Preşedintele Camerei Deputaţilor, a
fraudat voturile în Parlament şi a rămas nepedepsită. Dar episodul a rămas
necunoscut pentru marele public.
Ultimul văl de pe chipul hidos al
pseudo-democraţiei capitaliste de tip neocolonialist a căzut în timpul crizei
politice a referendumului pentru demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de
Preşedinte al României. Faptele sunt cunoscute: Traian Băsescu a reuşit
performanţa de a personifica un regim politic perceput de majoritatea
societăţii româneşti ca fiind antipopular şi antinaţional, aservit intereselor
unor factori de putere din afara ţării. USL, rezonând cu dorinţa majorităţii
cetăţenilor, a iniţiat procesul democratic de suspendare a Preşedintelui TB şi
de aducere a acestuia în faţa judecăţii poporului, prin referendum. 7,4
milioane de cetăţeni au votat pentru demiterea lui Traian Băsescu. Dar… pseudo-democraţia
a intrat în funcţiune, sfidând voinţa majorităţii electoratului, şi l-a repus
pe Traian Băsescu în funcţia de Preşedinte al României.
Consider că pseudodemocraţia s-a
manifestat, în principal, prin:
a). faptul că instituţii foarte importante ale statului (de
exemplu Procuratura, Consiliul Superior al Magistraturii, servicii secrete, Curtea
Constituţională a României) au răspuns la comenzi şi semnale
ale Preşedintelui suspendat, Traian Băsescu, şi au săvârşit abuzuri pentru a-l
servi pe acesta;
b). faptul că factori de putere externi – cancelarul Germaniei
(Angela Merkel), Președintele Comisiei Europene (José Manuel Barroso),
ambasadorul american la Bucureşti (Mark H. Gitenstein) şi asistentul secretarului de stat american (Philip Gordon)
– au intervenit brutal în procesul referendumului, sprijinindu-l în mod evident
pe Traian Băsescu.
Ştiam
din cărţi că „democraţia” burgheză este o pseudo-democraţie. Acum nu mai am
nicio îndoială că acesta este un adevăr. Recentul proces al referendumului de
demitere a lui TB a fost, prin implicaţiile lui nedemocratice, o experienţă
tristă, o manifestare de dispreţ faţă de majoritatea poporului român, o umilire
a acesteia. Agenţii marelui capital internaţional (Merkel, Borroso, Gordon
ş.cl.) nici nu se mai sinchisesc să salveze aparenţele: poruncesc, amenință, impun
prin forţă în fruntea regimului neocolonialist pe cei care sunt uneltele obediente
ale intereselor marelui capital internaţional.
O prejudecată
care mai circulă încă este aceea privind existenţa unui pluralism ideologic la
nivelul instituţiilor UE, privind existenţa unor „familii politice”. Potrivit
acestei prejudecăţi, Băsescu şi ai lui ar face parte din familia „popularilor”,
iar PSD din familia „socialiştilor”. Asta nu-i decât o altă minciună. Toate „familiile”
acelea au un singur stăpân: marele capital internaţional. Am citit că primul dintre
politrucii din UE care s-a exprimat (în spaţiul Twiter) cu referire la
hotărârea Curţii Constituţionale a României de invalidare a referendumului a
fost Hannes Swoboda, liderul grupului socialiştilor din Parlamentul European. Stimabilul
a spus: „There was a political decision by the people of Romania against Basescu but legally it was not valid.
We must accept that.” În româneşte,
conform traducerii din ziarul „Gândul”, asta înseamnă: „A existat o decizie
politică a poporului român împotriva lui Traian Băsescu, dar, legal, ea nu este
validă. Trebuie să acceptăm asta.” Cu
alte cuvinte, individul acesta („prietenul” lui Victor Ponta şi al PSD-ului,
nu-i aşa ?) susţine că e normală situaţia în care de-o parte se află „decizia
politică a poporului” iar de cealaltă parte se află „legalitatea, validitatea”.
Păi legalitatea aia a cui voinţă o exprimă ? A marelui capital internaţional ? Asta-i
DEMOCRAŢIA pe care ne-aţi plimbat-o pe la nas în decembrie 1989 ?
Prieteni,
nu ştiu ce gândiţi cu referire la situaţia asta, nu ştiu ce sentimente trăiţi.
Eu am sentimentul că deja suntem în iad.
Construim capitalismul de cumetrie, hotie cu acte si democratie dirijata
RăspundețiȘtergere"Păi legalitatea aia a cui voinţă o exprimă?"
RăspundețiȘtergereAceasta este esenţa acestei întîmplări. Lagalitatea aia, din legi făcute la ordin extern, cu liste neactualizate, reprezintă legalitatea intereselor altcuiva, nu a poporului român. Degeaba se scrie în Constituţie:
Suveranitatea ARTICOLUL 2
(1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.
(2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.
Are cineva senzaţia că după 29 iulie s-a respectat spiritul Constituţiei?
Consecinţa benefică a acestui dictat este aceea că tot mai mulţi oameni au conştientizat pseudo-democraţia. Apreciez că, în acest proces de iluminare, un rol foarte important îl are strădania jurnaliştilor curajoşi de la Antena 3.
Ștergere