Comentariu la articolul „Privatizare – etatizare – socializare”, al lui Alexandru Mamina

În CriticAtac a apărut articolul „Privatizare – etatizare – socializare”, al lui Alexandru Mamina.

Am scris următoarele comentarii acolo:

          Apreciez că acesta este un articol foarte bun, prin numărul mic de fraze şi, mai ales, prin conţinutul de idei valoroase. În toată această perioadă post-decembristă de confuzie regizată (ca o perdea de fum pentru a face aproape inobservabilă jefuirea ţării) a fost nevoie de astfel de idei clarificatoare. Din nefericire ele nu s-au impus în dezbaterile publice şi mai ales nu i-au preocupat pe cei care au executat ordinele din afară la nivelul macrosocial. Autorul articolului îşi asumă riscuri prin aceste idei, căci ele nu-s în pas cu moda ideologică dominantă postdecembristă. Mă întreb câte înjurături va recepţiona din partea unor cititori calificaţi în astfel de reacţii !?

Dau câteva exemple de idei pe care le consider deosebit de valoroase:

- „o chestiune fundamentală: aceea a proprietăţii asupra mijloacelor de producţie, sau într-un sens mai larg – a accesului la decizia economică”.

- „O acţiune de stânga consecventă, care vizează schimbarea raporturilor sociale generatoare de exploatare, ajunge în mod necesar la substanţa acestora, care ţine tocmai de accesul la decizia economică. Aici cred că se află esenţa stângii”.

- „În contextul delocalizărilor şi al conturilor off shore, al colonizării impuse de Fondul Monetar Internaţional şi al unei politici a Băncii Naţionale care serveşte mai degrabă finanţa internaţională decât producţia autohtonă, privatizarea în favoarea capitalului autohton nu mai garantează că beneficiarii vor fi în primul rând cetăţenii români.”

          Opţiunea fundamentală a autorului rămâne capitalismul: „ Economia de piaţă rămâne condiţia eficienţei şi a progresului material”, scrie domnia sa. 

          Dar, în deosebire de teoreticienii susţinători ai unei pieţe stihinice, autorul articolului propune corecţii raţionale ale economiei de piaţă, prezintă modele de structurare a acestui sistem:

-   „soluţia etatizării, oricum preferabilă vânzării pe bani puţini către firme private locale sau din alte ţări”. 

- „metoda MEBO de privatizare”;

- „organizarea suedeză, cu sistemul gestiunii tripartite patronat-salariaţi-stat în fiecare întreprindere industrială şi în fiecare bancă”;

- „economia socială de piaţă în Germania, cu gestiunea bipartită patronat-sindicate şi cu statul ca factor de echilibru”.

          N-am nicio îndoială că aceste idei trebuiau spuse. Dar sunt tare curios să ştiu dacă autorul este conştient că în România postdecembristă a fost interzisă orice ieşire din cârdul ţărilor mânate către abator de către oligarhia financiară atotputernică. Sunt curios dacă domnia sa a remarcat agresivitatea cu care a fost respinsă ideea de „democraţie originală”. Altfel spus, avem şi oameni care au gândire creatoare, dar ideilor lor nu pot fi aplicate în practica politică, pentru că România nu se mai autoguvernează, cu adevărat, de peste 20 de ani.

Gogu spune:

3 octombrie 2012 la 0:23

Apreciez ca acesta este un articol foarte prost. De la nonsensuri gen “externalizarea profiturilor” – in caz ca autorul nu e la curent, profiturile activitatii economice se externalizeaza numai in socialism; in capitalism se externalizeaza costurile – pina la imbatrinitele dar inca veninoasele clisee de extrema dreapta gen “statul e un prost administrator/statul exploateaza mai rau ca privatii, numai economia de piata aduce bunastare” luate de bune si trintite in mijlocul articolului fara pic de simt critic. Inca o dovada a confuziei ideologice totale de care sufera intelectualii din Romania post comunista. Inca un autor care – de ce ma mir? ca toti ceilalti – lipsit fie de experienta intelectuala, fie de integritatea necesara pentru a masura obiectiv realitatile de dinainte si de dupa 89, este inca dispus sa creada – sau sa le perpetueze cititorilor credinta – in balivernele pe care le tot auzim, inca de pe vremea razboiului rece, despre socialism. In sloganurile cu care am fost indopati de masinaria propagandistica a dreptei imperialiste globale, pina am ajuns sa le visam noaptea, in minciunile in numele carora au fost spoliate masele proletare din toata lumea, in ultimii 30 de ani, de putinele drepturi economice pe care le cistigasera cu greu dupa razboi. Masele de amariti (nu intelectualii mic burghezi, ei n-au de unde sa o stie) au raspuns foarte clar cind li s-a pus intrebarea “care sistem e preferabil”, au spus ceea ce nici macar autorii de aici, “stingisti” declarati, nu sint capabili pina azi sa recunoasca cu voce tare: nici in cea mai crincena perioada a comunismului degradarea economica, sociala si umana nu a ajuns la cotele la care este ea acum, sub capitalismul globalist (atunci, daca isi mai aduce cineva aminte, intelectualitatea romana in frunte cu Alina Mungiu Pippidi a reactionat instinctiv si la unison “popor de cretini, etc.”) Oare sa nu mai existe nici un loc in spatiul public romanesc necontaminat de tipul acesta de gindire?

Valerius spune:

3 octombrie 2012 la 7:33

Sunteţi nou-venit în spaţiul CriticAtac sau v-aţi schimbat pseudonimul ? Stilul dv. îmi pare cunoscut.

1). Dv spuneţi: „Apreciez ca acesta este un articol foarte prost”.

Articolul este „echilibrat”, de aceea va fi criticat şi „de la stânga” şi „de la dreapta”.

2). „profiturile activitatii economice se externalizeaza numai in socialism; in capitalism se externalizeaza costurile”

În primul rând: „externalizarea” depinde de sistemul de referinţă, este relativă, este în raport cu ceva. Explic printr-un „banc”. Iţic nu pricepea cum este cu relativitatea. Ştrul îi zice: “Îţi explic eu. Bagă nasul în cur la mine”. Iţic execută. Ştrul zice: „Vezi tu, măi, Iţic ? Tu nas în cur, eu nas în cur, dar depinde de sistemul de referinţă !” Bancul îl ştiu de la regretatul academician Eugen Macovschi.

În al doilea rând: aţi denaturat ideea domnului Alexandru Mamina. Dumnealui spunea: „ Dar este sigur că patronii autohtoni oferă muncitorilor condiţii de lucru şi salarii mai bune decât cei străini? Este sigur că nu-şi externalizează şi ei profiturile (...) ?” Ideea domniei sale este mai „de stânga” decât ideea dv. „profiturile activitatii economice se externalizeaza numai in socialism”. Dumnealui sugerează că, prin însăşi natura lui, capitalistul nu moare de grija concetăţenilor lui, „patria” lui este acolo unde-i este cel mai bine, el îşi va muta profiturile în acea „patrie”. Interpretarea dv., „profiturile activitatii economice se externalizeaza numai in socialism”, este mai degrabă o ironie la adresa socialismului. Mai spuneţi: „in capitalism se externalizeaza costurile”. Da, se externalizează costurile în raport cu metropola, dar se internalizează profiturile în raport cu metropola (= se externalizează în raport cu colonia).

3). „Masele de amariti (nu intelectualii mic burghezi, ei n-au de unde sa o stie) au raspuns foarte clar cind li s-a pus intrebarea “care sistem e preferabil”.

Sunt mai degrabă în acord cu dv. Am mai scris: marea majoritate a cetăţenilor României Socialiste nu a dorit schimbarea formaţiunii social-politice, nu a dorit înlocuirea socialismului cu sistemul capitalist, a dorit doar îndepărtarea Ceauşeştilor şi a slugilor lor din fruntea statului. Ne amintim sloganul „Nu ne vindem ţara !”, ne amintim numărul de voturi imens în favoarea lui Ion Iliescu, cel care a început discursul „revoluţionar” cu „Stimaţi tovarăşi”. Dar regizorii Marii Păcăleli din decembrie 1989 doreau restaurarea capitalismului, sub forma neocolonialistă. De aceea au pus la cale vărsarea de sânge, plasată în răspunderea instituţiilor statului „comunist” (Securitatea etc.), pentru a provoca ură faţă de fostul sistem. Mă îndoiesc, însă, că, dacă am întreba poporul „Vreţi revenirea la sistemul social anterior lui 1989 ?”, majoritatea ar răspunde „Da”. Cred că oamenii ar vrea ceva din vechiul sistem şi ceva din actualul sistem.

4). „nici in cea mai crincena perioada a comunismului degradarea economica, sociala si umana nu a ajuns la cotele la care este ea acum, sub capitalismul globalist”.

În calitatea mea de „stângist de aici” declar: sunt de acord cu enunţul dv.


Andrei spune:
2 octombrie 2012 la 21:29

Și eu mă bucur să văd soluții alternative care nu propun direct să fie ocupate fabricile, pentru că tot ar trebui să fie cineva care să știe ce să facă cu ele (câte au mai rămas). Deși nu este exemplul cel mai concludent, dat fiind că face un produs de lux și care în vreme de criză nu este în topul priorităților, Harley-Davidson este o companie americană care la un moment dat, în pragul falimentului, a fost preluată de lucrători prin vânzare de acțiuni. Nu are însă zeci de mii de angajați și la momentul actual, din cauza crizei, nu este chiar o stea a industriei (au și făcut câteva investiții proaste, chiar înainte de crach). Dar este o opțiune. Desigur, HD nu este un soviet, are un grup de management care își vede de treaba lui. Unul din cei mai buni ingineri ai lor era un român care a făcut Mașini Termice la București- nu îi dau numele aici că poate omul nu are chef de așa ceva.

Fac abstracții de domeniul serviciilor sau de agricultură, hai să rămân strict în ce este industrial- deci vorbim de “făbrici”. Ziceam că în Occident, la un produs industrial, marja de profit de 10% e considerată rezonabilă, chiar respectabilă (în fine, asta era înainte de criză). Marele capitalist de azi din România, s-a născut în întunericul scărilor de bloc de sfârșit de ani ’80, vânzând marfă de contrabandă. Alții s-au născut vânzând benzină de la stat, sau combine agricole care nu figurau în nici o evidență. Alții s-au născut la școala din Băneasa. Sau la Ștefan Gheorghiu Tipologia asta de patron nu-ți preia o fabrică, nu se leagă la cap cu atâtea probleme, cu sindicat, randament, etc. E mai simplu s-o taie cu brenerul și s-o vândă. Iar din “înalta conducere de partid și de stat”, lăsându-l la o parte pe vârful ei de lance, câți erau capabili să conducă o economie de succes într-un sistem ca acela apărut în 1990 ? Sau chiar mai târziu, nu contează. Deci nu cred că era acolo unul capabil să gireze bine niște macro-fenomene legate de industrie și economie. Acum, iarăși nu spun că directorii de fabrică dinainte de ’89 erau toți ca Roibu. Dar fiind mulți făcuți pe puncte, ai o cantitate ne-neglijabilă, a cărei valoare e nulă ( e nulă și în socialism și în capitalism). Iar dacă erai un director de fabrică onest și capabil, după ’89, de ce ai mai fi rămas dacă ți se oferea ceva mai ușor și mai bine plătit? Să te lupți cu problemele alea zi de zi, în vreme ce lângă tine apar toți milionarii de carton ? Ce sens ar mai fi avut ? Există în societatea românească o profundă răsturnare de valori, dar care nu a început pe 1 ianuarie 90- ea datează de pe vremea când a fi fost profesor de liceu sau chiar universitar, pe lângă un parlagiu sau zarzavagiu, tot rahat era. Acum s-a mai schimbat muzica

Poate ați citit The Pity of War a lui Nyall Fergusson, în care arată cum o societate așezată, stabilă și super-stratificată ca cea a Germaniei în 1914, a căzut în haosul care l-a născut pe Hitler- el spune că pe tot parcursul conflictului inflația s-a întețit și că singurii care au rămas cu salarii indexate la ea, erau muncitorii din fabricile de armament și muniție în vreme ce veniturile celorlalți, economii, pensii, au fost reduse la rahat. Erau niște ierarhii acolo care spulberate au dus la ce-au dus.

Acum, ca să revin, nu știu local câți leaderi de mari unități industriale au mai rămas, capabili să gereze soluțiile sugerate. Dar dacă nu sînt, poate ar trebui să fie creați într-un proces educațional. Poate, chiar dacă văd la mulți atâta ostilitate față de UE, ceva gen Ecole Nationale d’Administration n-ar fi rău, dar nu atât pentru politichie, ci intrând un pic mai în amănut. Oricum, chiar și în condițiile de acum, e necesar așa ceva. Și, marxiștilor n-o să le placă, mă gândesc la o școală/universitate de elită, gratuită dar cu un examen de admitere super-exigent. Cum zicea un profesor de la Politehnică în anii ’70- măi copii, de ingineri proști nu mai e nevoie, s-a făcut cota !


Valerius spune:
3 octombrie 2012 la 8:21

1). „Marele capitalist de azi din România (…) Tipologia asta de patron nu-ți preia o fabrică, nu se leagă la cap cu atâtea probleme, cu sindicat, randament, etc. E mai simplu s-o taie cu brenerul și s-o vândă.”

Nu ăştia au tăiat fabrici şi le-au vândut ca fier vechi. Ei doar şi-au asumat rolul de copii de minge ai capitaliştilor din afară, mulţumindu-se cu un bacşiş.

2). „Acum, ca să revin, nu știu local câți leaderi de mari unități industriale au mai rămas, capabili să gereze soluțiile sugerate. Dar dacă nu sînt, poate ar trebui să fie creați într-un proces educațional.”

Nu se învaţă în şcoală cum să devii un mare capitalist. Cel care se comportă conform celor învăţate la „Educaţie antreprenorială” sau la Ecole Nationale d’Administration poate deveni cel mult un câine domestic, neputincios faţă de lupii din economia de piaţă. Din abecedarul capitalismului din „Educaţia antreprenorială” nu înveţi despre esenţa antreprenoriatului cât înveţi din cunoscuta spusă cinică: „Întreabă-mă orice, dar nu mă întreba cum am făcut primul milion de dolari !” Capitalismul performant transcende regulile, inclusiv pe cele morale. Capitalismul de mare succes este cel de junglă, nu cel de seră.

a spune:

8 octombrie 2012 la 5:57

Nu are rost sa vorbim despre stanga,pentru ca asta presupune neaparat clasa muncitoare, proletariat, ceea ce in Romania n-a existat. A existat o miscare romantica de stanga ( sau, mai bine zis un partid ) format din intelectuali minoritari, presarati cu cativa autohtoni, fara influienta reala, intr-un stat desfigurat ( un stat ” eminamente agrar”, in care taranii s-au incaltat prin 1960, sub comunisti.)Acum se contureaza din nou o stanga intelectuala, dar, poate ca va reprezenta cu totul altceva in conditiile in care Europa dezindustrializata a ramas ( sau va ramane ) fara clasa muncitoare. Locul ei a fost luat de ceea ce s-a chemat pana acum ( in jargonul stangii) ” patura intelectuala “, care da majoritatea salariatilor , dar care nu produce plusvaloarea insusita de patroni, de care era vorba in teoria clasica. Patronii clasici chiar o duc greu. Banii se fac altfel, pe spinarea altora si prin intermediul statelor, pentru ca suntem in mod clar in stadiul numit candva imperialism. Prin cele cateva state imperialiste este atacata in prezent intreaga planeta. Alianta capital financiar-stat nu va spune nimic.Nici asa, din amintiri ? Revenind la ce am scris mai sus, am neagra presimtire ( doar presimtire) ca Romania va fi, cu mare probabilitate, cu totul distrusa, pentru ca datele ei concrete nu s-au potrivit deloc acestei noi ecuatii. Incearca sa-si gaseasca un rost in lumea asta noua ( vezi treaba cu Axa, dar vedeti si raspunsul : deocamdata ( desigur!) nici ca sluga nu va putem lua. Dar, nu disperati… Carcasa va ramane , desigur , asa ca vom avea presedinte, parlament, guvern dar ce rol ( mai ) au toate acestea se poate vedea de azi. Cat despre fondurile de absorbit, acestea ( daca vor fi absorbite ) sunt pentru altii. Pentru cei care le dau cu o mana spre a le lua cu cealalta. Numai daca nu vrem, nu vedem… Ramanem la vorba lui Sofocle cu timpul care le rezolva pe toate…

Valerius spune:

9 octombrie 2012 la 19:44

Cam aşa văd şi eu lucrurile.
Sunt uimit constatând cu câtă ură se scrie despre regimul “comunist” în timp ce trăim în iadul capitalist ! Sau poate nu ne-au băgat încă dracii în cazanele cu smoală ?! Te cruceşti când vezi cum sunt lăudate “hainele cele măiestrite” ale Capitalismului-Împărat, deşi împăratul e gol ! E foarte probabil că mulţi fani ai capitalismului de pe aici sunt ideologi de serviciu sau fac parte din noii îmbogăţiţi de după Marea Păcăleală. Pe aceştia îi înţeleg cel mai uşor şi le apreciez inteligenţa înhămată la carul plin cu interese. Dar cum să-i înţeleg pe aceia care nu-s profitori ai capitalismului restaurat şi refuză să vadă realitatea capitalistă aşa cum e, hâdă ?
Ultima speranţă că acest sistem diabolic poate fi ameliorat din chiar interiorul lui mi-am pierdut-o atunci când Băsescu a fost menţinut ca Preşedinte împotriva voturilor a peste 80% din electori. De atunci mi-e clar că regimul acesta n-are nici măcar tangenţă cu democraţia.
Într-o ţară populată cu oameni care se miră de “hainele măiestrite” ale Capitalismului-Împărat este posibil orice. Inclusiv ceea ce “presimţiţi” dv.: “ca Romania va fi, cu mare probabilitate, cu totul distrusa“.

Andrei spune:

9 octombrie 2012 la 20:07

Eu sînt pro-Băsescu, nu pentru că ar fi un ideal ci pentru că am bănuit că înlocuitorii nu merită efortul și până acum nu m-au dezamăgit. Acel 80% din alegători este mult discutabil, dar nu vreau să transformăm forumul într-o perpetuă discuție despre referendum și tentativa de demitere.
Dar să știți că nu toți cei care preferă opțiuni diferite de cele pe care le-ați îmbrățișat dumneavoastră trebuie neapărat să fie în slujba cuiva- ăsta e un reflex de limbaj de activist de partid. În slujbă sînt mulți, în ziare și în mass-media în general, indiferent de culoare- aici sîntem de acord cu toții. Dar când faceți presupunerea unui angajament propagandistic din partea unora din noi care au alte păreri, cred că vă înșelați. Dacă am face și “noi” la fel cu dumneavoastră? De unde știu că nu ați fost parașutat de la Fenian după ce ați urmat un curs de diversiune ideologică la Tirana, fără a mai vorbi de licența în operațiuni propagandistice de la Ulan Bator ? De ce să gândim așa ?

Valerius spune:

9 octombrie 2012 la 22:24

Nu înţeleg de ce-mi săriţi la beregată !?

Eu nu v-am nominalizat. Dacă dv. „v-aţi simţit cu musca pe căciulă”, cum spune românul, este problema dv. Şi nu mă angajez în băşcăliile pe care le-aţi declanşat (reflex de limbaj de activist de partid, Fenian, Tirana ş.cl.).

„Eu sînt pro-Băsescu”.

Să fiţi sănătos ! Îmi daţi voie să fiu anti-Băsescu ?

„nu vreau să transformăm forumul într-o perpetuă discuție despre referendum și tentativa de demitere”

Înţeleg că sunteţi pro-Băsescu şi nu vreţi să discutăm despre referendumul de demitere. Nu ştiu, însă, dacă aveţi vreo funcţie de moderator, administrator pe aici. Până aflu, consider că pot să discut despre implicaţiile acelui referendum, căci ele sunt, în opinia mea, extrem de importante.

„Dar să știți că nu toți cei care preferă opțiuni diferite de cele pe care le-ați îmbrățișat dumneavoastră trebuie neapărat să fie în slujba cuiva”

Eu am spus „E foarte probabil că mulţi fani ai capitalismului de pe aici sunt ideologi de serviciu”, ceea ce e diferit de vina pe care vreţi să mi-o puneţi în cârcă („toţi cei care preferă opţiuni…”).

„Dar când faceți presupunerea unui angajament propagandistic din partea unora din noi care au alte păreri, cred că vă înșelați.”

Zău, domnule ? Aşadar eu greşesc presupunând. Dv.credeţi că mă înşel. Deci amândoi putem greşi.

„De ce să gândim așa ?”

Îmi daţi voie să nu gândesc în cor cu dv. ? Vă rog frumos.