Opinii despre studiul religiei în școală

În spațiul Facebook, în pagina FORUMUL CADRELOR DIDACTICE DIN ROMANIA SI STRAINATATE, creată de profesorul Florian Pantazi, am discuția de mai jos.


Florian Pantazi:
Dle Stanescu, ce parere aveti, spre ex, de opiniile lui Plesu pe tema asta ?



Valeriu Stănescu :
1). ”Am mai multe argumente care, din punctul meu de vedere, pledează, în mod raţional, pentru păstrarea în programa şcolară a orelor de religie”.
Prin expresia ”din punctul meu de vedere” Andrei Pleșu dă dovadă de bun-simț în argumentare, în deosebire de Gabriel Liiceanu, care lucrează cu sentințe definitive și executorii.

Valeriu Stănescu :
2). ”Mai întîi, e firesc şi recomandabil ca orice spor de cunoaştere, orice efort de înţelegere, fie că e vorba de istoria doctrinelor economice, de astrofizică, sau de marile texte sacre ale umanităţii, să îşi afle locul în programul de formare şi in-formare a omului tînăr.”

Ideea că ”e firesc şi recomandabil ca orice spor de cunoaştere, orice efort de înţelegere (...) să îşi afle locul în programul de formare şi in-formare a omului tînăr.” este utopică. Timpul disponibil pentru studiu în școală este limitat, unii spun chiar că elevii sunt supra-încărcați. În consecință, selecția conținuturilor care trebuie predate în școală este inevitabilă.

Valeriu Stănescu:
 3). ”A evacua religia din sfera culturii e, oricum, ilustrarea unei ignoranţe cronice cu privire la istoria artei, a literaturii, a învăţămîntului universitar, a identităţii spirituale europene şi planetare.”

Aici autorul săvârșește o eroare de genul ”ignoratio elenchi” (ignorarea tezei de demonstrat, respectiv de combătut). În loc să argumenteze că evacuarea religiei din sfera școlii este o eroare, Andrei Pleșu argumentează că evacuarea religiei din sfera culturii este o eroare.

Valeriu Stănescu:
 4). ”Ideea că studiul religiei produce bigoţi, că e vetust, că lezează autonomia statului laic vine, mai mult sau mai puţin conştient, în continuarea propagandei ateiste, a retoricii – cu adevărat vetuste – pentru care religia e „opiumul popoarelor”.

Argumentul este tare șubred. Parcă-i rupt din următorul dialog:
- ”Mă-ta e curvă!”
- ”Ba mă-ta e curvă!”

Simpatia lui Pleșu față de teism și antipatia față ateism sunt evidente, în acest argument. Omul care era oripilat de ideea ”evacuării religiei din sfera culturii” sugerează că ateismul este vetust, cu alte cuvinte că trebuie exclus din sfera culturii autentice. Afirmația că ateismul este vetust deoarece Marx a formulat enunțul ”religia este opiumul popoarelor” este doar expresia unui resentiment, n-are valoare argumentativă, n-are valoare intelectuală. Ateismul are o existență multimilenară în sfera culturii. Nu există niciun motiv serios pentru a păstra în sfera culturii teismul lui Andrei Pleșu și pentru a exclude din sfera culturii, de exemplu, ateismul lui Nietzsche sau ateismul lui Marx. Când Kant, în teoria antinomiilor, argumentează că referitor la Ideea de Dumnezeu sunt egal de justificate atât teza (există Dumnezeu), cât și antiteza (nu există Dumnezeu), el susține, implicit, că în spațiul reflecției metafizice, deci al culturii, au drept egal de existență atât teismul, cât și ateismul.

Dacă sintagma ”propaganda ateistă” poate seduce pe unii care confundă propaganda ateistă cu excesele săvârșite în numele ei (de exemplu paza la ușa bisericii, pentru a împiedica intrarea membrilor PCR), ironia referitoare la ideea marxistă că religia este ”opiumul popoarelor” e de proastă calitate. Andrei Pleșu (ca și ceilalți doi Magnifici Anticomuniști, Liiceanu și Patapievici) dovedește frecvent că trăiește în cazemata unor prejudecăți proprii, pe care tinde să le substituie, ilicit, unor propoziții de observație a realității. Omul acesta nu vede, sau nu vrea să vadă, că o mare parte a acestui popor, sărăcită, îmbolnăvită, îmbătrânită, își găsește refugiul (ca alternativă la sinucidere) în religiozitatea trăită ca un consum de drog. Omul acesta nu vede cozile interminabile ale nefericiților care așteaptă să pupe moaștele cutărui ”sfânt”.

Valeriu Stănescu:
 5). ” O problemă există, totuşi. Nu e de loc indiferent cine îşi asumă funcţia pedagogică în programa şcolară. O oră de religie prost făcută, o oră de religie debitată convenţional, într-o atmosferă de evlavie formală, o oră de religie predată de profesori slab pregătiţi, care nu fac nici o diferenţă între ora de religie de la şcoală şi predica duminicală de la biserică – e un „experiment” ratat, care poate avea efecte mai rele decît chiar lipsa totală a oricărei instrucţii religioase. Am auzit lucruri smintitoare despre preoţi care promiteau iadul copiilor nepostitori sau celor care merg la film duminica. Am auzit discursuri agresiv-inculte şi de un schematism robust, despre o problematică prin definiţie inefabilă. Dacă BOR insistă să se pronunţe în legătură cu organizarea învăţămîntului religios în şcolile publice, atunci trebuie început cu cei care asumă rolul de profesori. Altfel, se vor livra argumente greu de contestat celor care se opun oricum materiilor „mistice”…”

Prin lectura atentă a acestui fragment înțelegem că :
- Pleșu evaluează ca ”oră de religie prost făcută” ora care, din punctul meu de vedere, ar fi oră de religie autentică: oră cu atmosferă de evlavie, în care conținutul predat constă în dogmele religioase. Din punctul de vedere al dogmelor religioase, amenințarea cu iadul pentru cei care nu satisfac, prin comportamentul lor, exigențele acelor dogme, este justificată și, dimpotrivă, critica făcută de Pleșu este nejustificată. În Biblia există numeroase versete care cuprind astfel de amenințări;
- în schimb, Andrei Pleșu își exprimă preferința pentru ore de ”religie” în cadrul școlii care să fie diferite de ”predica duminicală de la biserică”, care să fie ”o bună întîlnire, un dialog luminat cu această tematică” (a transcendenței). Ipoteza mea este că Andrei Pleșu vrea ca orele de ”religie” să fie asemănătoare cu discursul său ”despre îngeri”.

Deducem concluzia că promisele argumente ale lui Pleșu ”pentru păstrarea în programa şcolară a orelor de religie” (omul nostru confundă ”programa școlară” cu ”planul de învățământ”!) nu sunt, în realitate, pentru orele de religie, ci pentru ore de filozofie a religiei, în cazul fericit, sau ore de surogat al filozofiei, în cazul nefericit.

Valeriu Stănescu :
6). ”mi se pare contra-productiv patosul vecin cu anatema, naţionalismul previzibil, lipsa de măsură şi de smerenie a cîte unui militant radical. Să-mi fie iertată îndrăzneala, dar dacă aş fi în tabăra ateilor de rea credinţă, aş lua pastorala de Crăciun a IPS Pimen al Sucevei drept o dovadă că pledoaria în favoarea orelor de religie poate fi impură şi neavenită.”

Firește că excesul este o greșeală, în orice întreprindere. Dar Andrei Pleșu nu combate ceea ce el consideră a fi exces în ”pastorala de Crăciun a IPS Pimen al Sucevei”, ci, pe parcursul a 18 rânduri, îl atacă pe omul Pimen, pentru motivul că ”înaltul prelat a colaborat harnic, ani de-a rîndul, cu securitatea”!

Stau și mă întreb: la ce i-a folosit lui Andrei Pleșu lectura textului din Biblie în care Hristos spune să arunce primul cu piatra în femeia prostituată cel care nu are niciun păcat? Ce drept moral are Andrei Pleșu să-l acuze pe Pimen pentru că nu s-a luptat cu sistemul care dărâma biserici, când el însuși îi scria lui Nicolae Ceușescu: ”Apelez, tovarășe Secretar General, la dreapta dumneavoastră judecată și la înțelegerea dumneavoastră omenească, rugându-vă să dispuneți rediscutarea cazului meu”. Mai citez, din pagina Antenei 3: Andrei Pleșu îi scria la acea vreme lui Ceaușescu că, deși a participat la conferința despre Meditația Transcendentală, el nu și-a luat “nici un angajament cu nuanță politică sau religioasă care să contrazică adeziunile mele reale la statutul PCR și la Constituția țării".

De fapt, pe Andrei Pleșu, ca și pe alți truditori contra sistemului de valori al românilor (Liiceanu, Patapievici) îl deranjează nu atât colaborarea lui Pimen cu securitatea, cât mesajul naționalist al prelatului. Deși el afirmă, demagogic, ”normal este ca orice comunitate să aibă cultura propriei ei confesiuni.”, pe el îl deranjează mesajul naționalist din pastorala menționată.

În opinia mea, discursul religios nu este incompatibil cu mesajul etnic sau naționalist. De exemplu, în Biblie apare termenul de ”popor ales”, cu referire la evrei; reforma religioasă inițiată de Luther, implicând și traducerea textelor ”sfinte”, a avut și o determinare etnică. De ce unui cleric român i-ar fi interzis să transmită un mesaj naționalist?

Florian Pantazi:
 @VS : se pare ca Plesu pledeaza pentru predarea in scoli a versiunii "soft" a religiei ortodoxe, exact in maniera in care autoritatile din sistemul educativ turc au incercat in anii trecuti sa impuna in scoli versiunea "sufi" a Islamului , considerata mai toleranta , deci soft. Din pacate, articolul se indeparteaza la un moment dat de subiect pentru a plati niste polite mai vechi securitatii via Pimen. Fireste ca la romani biserica a fost intodeauna unul din stalpii natiei, deci aveti dreptate cand sustineti ca intre mesajul etnic si cel religios (ortodox) nu exista o incompatibilitate.

Valeriu Stănescu:

 Domnule Florian Pantazi,

Ați exprimat, față de mine, următoarea cerință: ” ce parere aveti, spre ex, de opiniile lui Plesu pe tema asta ? http://adevarul.ro/.../religia-scoala-dreapta.../index.html”

Am înțeles să vă răspund făcând o analiză a ideilor lui Pleșu din articolul respectiv.

Dacă cineva este interesat de opiniile mele în legătură cu problema predării religiei în școli, îi recomand acest articol al meu.



Față de cele scrise în articol, aș face următoarele adăugiri, respectiv modificări:

- chiar dacă nu s-ar preda religia în școli, nu există motiv de mare îngrijorare pentru cei care se tem de ateism. Mircea Eliade scria în ”Sacrul și profanul”: ”Omul areligios în stare pură este un fenomen destul de rar întâlnit, chiar și în societatea modernă cea mai desacralizată. Majoritatea celor ”fără religie” încă se mai comportă în mod religios (fără să-și dea seama)”. În opinia mea, rădăcina religiozității, nu doar a superstițiilor, este de natură afectivă, nu rațională. Religiozitatea apare din teama generată de Universul ostil și din nevoia de protecție. Eu, când mă manifest rațional, sunt agnostic. Dar în timpul unui cutremur mi-am luat copiii în brațe și am strigat din răsputeri: ”Doamne-ajută!”

- Opțiunea mea este ca educația religioasă să se facă în spațiul adecvat, al bisericii, cu mijloacele adecvate educației religioase. Ambele alternative, anume transformarea școlii în biserică, ori realizarea orelor de religie ca ore de surogat al filozofiei, nu sunt justificate.

- Admițând păstrare orelor de religie în planul de învățământ, trebuie spus că ponderea acestor ore este mult prea mare. S-a redus drastic numărul orelor științelor fundamentale, al orelor de istorie, filozofia se predă doar în clasa a XII-a, doar la anumite profiluri de licee, iar religia s-a lăbărțat de-a lungul întregului învățământ preuniversitar! Religia ar putea fi acceptată ca disciplină de studiu în cel mult un an școlar.

Florian Pantazi:
 @VS : va multumesc de precizare, am inteles : sunteti pentru educatia religioasa organizata de biserici, inafara scolii ( asa-numitele "scoli de duminica"). Este o optiune care se intalneste des in vest. Articolul dvs este interesant pentru ceilalti profesori, nu doriti sa il postati ?

Școala - între comandamente ideologice și competențe trans-ideologice?

          Sunt profesor cu o experiență de peste 40 de ani. Sunt absolvent al Facultății de istorie-filozofie, specializarea filozofie. Glumind, aș spune că doar limba chineză nu am predat. Cel mai mult am predat disciplinele ”socio-umane” (logică, psihologie, economie, filozofie etc.) și istorie.
Mi-a fost dat să trăiesc în două sisteme social-politice diferite: fostul sistemul socialist și acest sistem capitalist. Am constatat că ambele sisteme sociale menționate au construit instituția Școlii ”după chipul și asemănarea lor”, adică în conformitate cu exigențele lor ideologice. Școala sistemului socialist avea o orientare evident-anticapitalistă, Școala acestui sistem capitalist are o orientare evident-anticomunistă. Atât într-un caz, cât și în celălalt, critica sistemului social-politic opus este lipsită de nuanțe, este doar în ”negru”.

          Este corect să mărturisesc orientarea mea politico-ideologică: sunt comunist, din convingere. Dar asta nu mă împiedică să mă întreb, în primul rând ca slujitor al școlii: există, oare, competențe care ar trebui să constituie conținutul oricărui proces instructiv-educativ, astfel încât ele să reziste în timpul trecerii dintr-un sistem social-politic în altul?

         La prima vedere, am putea spune că există competențe non-ideologice și competențe puternic impregnate ideologic. Competențele din domeniul ”științelor exacte”, de exemplu al matematicii sau al tehnicii, par ne-ideologice, competențele din domeniul unor discipline ”umaniste” sunt evident-ideologice. A se compara, de exemplu, competențele necesare pentru a rezolva următoarele probleme: 1). ”Cât fac unul plus unu?” 2). ”Polarizarea averii, ca efect al proprietății private asupra mijloacelor de producție, este dreaptă sau nedreaptă?”

         Printr-o analiză mai atentă conștientizăm că însuși modul în care punem problema ”Există, oare, competențe care ar trebui să constituie conținutul oricărui proces instructiv-educativ, astfel încât ele să reziste în timpul trecerii dintr-un sistem social-politic în altul?” ne plasează într-un plan al reflecției axiologice. Când eu decid că ceva ”ar trebui” realizat, deja exprim o opțiune, o alegere, o preferință, prin urmare fac o judecată de valoare și, prin asta, pătrund în tărâmul mișcător al axiologiei. Reperele discuției axiologice au fost plasate, deja, în antichitatea greacă. Într-o extremă se află reperul sofistului Protagoras: ”Omul este măsura tuturor lucrurilor”. Cu alte cuvinte, nu există ”bine”, ”frumos”, ”drept” etc. în sine, adică în mod obiectiv, ci doar în mod subiectiv; cum ar zice românul, ”Frumos este ceea ce-mi place mie”. În extrema cealaltă se află reperul lui Platon: valorile au o existență obiectivă, există Binele-în-sine, Frumosul-în-sine, Dreptatea-în sine etc. În cadrul reflecției axiologice a apărut și o concepție de sinteză: valoarea nu este nici exclusiv obiectivă, nici exclusiv subiectivă. Iată cum exprimă această concepție Petre Andrei: "Valoarea nu e un atribut nici al subiectului, nici al obiectului, ci e o relație funcțională a amândurora". Consider că această concepție, de sinteză, surprinde ”valoarea” în întreaga ei complexitate.

          În consecință, nu cred că este posibilă o politică ”obiectivă”, de construire a unei Școli non-ideologice. Dacă decidentul ar hotărî că în Școală ar trebui studiate doar cunoștințe ”non-ideologice”, hotărârea lui ar avea următoarele implicații:
- decidentul ar hotărî, conform concepției sale impregnate ideologic, care sunt cunoștințele ”non-ideologice”. De exemplu, ar putea hotărî că teoria evoluționistă a lui Darwin este ”ideologizată” și că, dimpotrivă, teoria creaționistă este ”non-ideologică”;
- decidentul ar putea hotărî că informațiile din domeniul tehnicii sunt non-ideologice, iar cunoștințele din domeniul educației cetățenești sunt ideologice. Rezultatul ar fi că absolvenții Școlii ar fi niște roboți eficienți în planul economiei, dar lipsiți de criteriile necesare unui cetățean adevărat, dotat inclusiv cu ”dimensiunea critică”;
- alungată pe ușa Școlii, ideologia se va strecura pe fereastră. De exemplu, o problemă de aritmetică, - non-ideologică, nu-i așa? – ar putea fi contaminată ideologic prin modul cum este exprimată: ”Care număr este mai mare: patru milioane de comuniști, sau două milioane de democrați?” Sugestia este ideologică, anume că a fi comunist exclude calitatea de democrat.

          În opinia mea, întrucât ideologia este principial-inevitabilă în orice Școală, o normă de felul ”În Școală nu trebuie să se facă politică!”, în care termenul ”politică” este un termen vag, este în discordanță cu realitatea Școlii.
          Soluția pe care eu o consider preferabilă din punctul de vedere al pregătirii tineretului studios pentru viață, în complexitatea ei, este ca în Școală să fie acceptat pluralismul ideologic. Exersarea în planul pluralismului ideologic mi se pare un rău mai mic decât îndoctrinarea cu o singură ideologie, aceea oficială.

25 de ani de la Marea Păcăleală

Au trecut 25 de ani de la Marea Păcăleală. Am vrut să exprim niște gânduri, dar mi-e lehamite.  Doar dacă cineva vrea să mă întrebe ceva, îi voi răspunde.

Deocamdată vă întreb eu:
- Ce a mințit omul din filmul către care am pus link?
- Ce nu s-a adeverit din avertismentele exprimate de el?

Link 

”Iată întreaga stenogramă, care cuprinde și cele spuse de Ceaușescu după întreruperea transmisiunii:

Nicolae Ceauşescu: Dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România. Mă adresez, în această seară, întregului popor al patriei noastre socialiste, în legătură cu evenimentele grave care au avut loc, în ultimele zile, la Timişoara.

În zilele de 16 şi 17 decembrie, sub pretextul împiedicării aplicării unei sentinţe judecătoreşti legale, cîteva grupuri de elemente huliganice au organizat o serie de manifestări şi incidente, trecînd la atacarea unor instituţii de stat, distrugînd şi jefuind o serie de clădiri, de magazine, de clădiri publice, iar în ziua de 17 decembrie şi-au intensificat activitatea împotriva instituţiilor de stat şi de partid, inclusiv a unor unităţi militare.

Din desfăşurarea evenimentelor şi din declaraţiile unor reprezentanţi la aceste, unor participanţi la aceste evenimente, aceste grupuri aveau scopul de a provoca dezordine şi distrugerea instituţiilor şi bunurilor generale ale oraşului şi de a da semnalul unor asemenea acţiuni şi în alte centre.

Populaţia din Timişoara cunoaşte şi a văzut toate aceste distrugeri de tip fascist care au avut loc.
Cu toate insistenţele depuse timp de două zile, de organele politice, de partid, de consiliul popular, de conducerile întreprinderilor şi de organele de ordine, aceste grupuri au continuat şi şi-au intensificat activitatea de distrugere, de atacare a instituţiilor, a magazinelor, inclusiv a unor unităţi militare.

În aceste împrejurări grave, în seara zilei de 17 decembrie, fiind atacate, unităţile militare au răspuns prin focuri de avertisment împotriva celor care au continuat să acţioneze împotriva unităţilor militare şi instituţiilor de stat şi politice.
Deoarece acţiunile grupurilor antinaţionale, teroriste au continuat, conform Constituţiei şi în conformitate cu legile ţării, unităţile militare au fost obligate să se apere, să apere ordinea şi bunurile întregului oraş. De fapt să apere ordinea în întreaga ţară.

Organele de ordine, procuratura au efectuat şi continuă să efectueze cercetările corespunzătoare pentru a stabili cauzele şi vinovaţii acestor acte cu caracter net fascist, provocator, de distrugere.

Din datele de care se dispune pînă în prezent, se poate declara cu deplină certitudine că aceste acţiuni cu caracter terorist au fost organizate şi declanşate în strînsă legătură cu cercuri reacţionare, imperialiste, iredentiste, şoviniste şi cu serviciile de spionaj din diferite ţări străine.

Scopul acestor acţiuni antinaţionale provocatoare a fost acela de a provoca dezordine în vederea destabilizării situaţiei politice, economice, de a crea condiţiile dezmembrării teritoriale a României, distrugerii independenţei şi suveranităţii patriei noastre socialiste.
Nu întîmplător, posturile de radio de la Budapesta şi din alte ţări au declanşat, încă în cursul acestor acţiuni antinaţionale, teroriste, o campanie deşănţată, de ponegrire, de minciuni împotriva ţării noastre.

Scopul – repet, după datele pe care le avem pînă acum şi din poziţia luată de cercurile revizioniste, revanşarde, de cercuri imperialiste din diferite ţări — este acela de a distruge independenţa, integritatea, de a opri cursul dezvoltării socialiste a României, de a întoarce România înapoi sub dominaţie străină, de o lichida dezvoltarea socialistă a patriei noastre.
În faţa acestei situaţii deosebit de grave, este necesar să acţionăm în deplină unitate, cu toate forţele, pentru apărarea independenţei, integrităţii şi suveranităţii României, de a asigura dezvoltarea construcţiei socialiste în patria noastră.

Mă adresez cetăţenilor din Timişoara cu chemarea de a da dovadă de înaltă răspundere şi de a face totul pentru liniştea şi ordinea oraşului lor, de a contribui la liniştea şi ordinea în întreaga ţară.
Doresc să declar cu toată răspunderea că unităţile armatei noastre, care au misiunea apărării independenţei şi suveranităţii patriei, a cuceririlor revoluţionare, au dat dovadă de multă, foarte multă răbdare.
Nu au răspuns, chiar atunci cînd soldaţii şi ofiţerii au fost loviţi, ci numai atunci cînd situaţia a ajuns de aşa natură încît au fost atacaţi de bandele teroriste şi au fost puse în pericol instituţiile fundamentale, ordinea din judeţ.
Armata şi-a îndeplinit pe deplin datoria faţă de patrie, faţă de popor şi cuceririle socialismului !

Dacă armata şi unităţile de ordine nu şi-ar fi îndeplinit datoria şi răspunderea faţă de patrie, faţă de popor, ar fi însemnat să nu răspundă jurămîntului, să nu îndeplinească prevederile Constituţiei ţării de a acţiona cu fermitate în apărarea cucerilor socialiste, a cuceririlor întregului popor, a independenţei, integrităţii şi suveranităţii României.
În acest fel trebuie de altfel, să acţioneze orice cetăţean al patriei noastre în apărarea socialismului şi independenţei ţării !

De aici începe partea care nu a mai fost rostită la TV:

Vreau să declar deschis că nu aş răspunde încrederii acordate de popor dacă nu aş face totul pentru a apăra integritatea, independenţa, suveranitatea României, dreptul deplin al poporului nostru de a-şi hotărî dezvoltarea în mod independent, fără nici un amestec din afară.
Campania declanşată de diferite cercuri şi guverne împotriva României demonstrează cu putere că aceste acţiuni au fost din timp şi bine pregătite.

Se pune pe drept cuvînt întrebarea: de ce acele cercuri imperialiste şi guverne, care fac tot felul de declaraţii împotriva României, nu au spus niciodată nimic în legătură cu evenimentele foarte grave din diferite ţări, din ultimul timp?
Reiese cu toată claritatea că această campanie împotriva României face parte dintr-un plan mai general împotriva independenţei şi suveranităţii popoarelor — a acelor popoare care nu vor dominaţia străină şi sînt gata să-şi apere cu orice preţ, inclusiv cu arma în mînă, independenţa, dreptul la o viaţă liberă.

Cu toţii ne reamintim de poziţia fermă a întregului nostru popor în 1968, împotriva invaziei Cehoslovaciei şi pentru apărarea independenţei României. Acum se poate afirma că este o situaţie asemănătoare, sau chiar mai gravă. De aceea, se impune să acţionăm cu întreaga răspundere pentru a respinge orice atacuri împotriva României, a construcţiei socialiste din patria noastră !

Regretăm foarte mult că s-a ajuns la o asemenea situaţie, dar aceasta nu se datoreşte organelor de ordine şi unităţilor militare, care timp de două zile au dat dovadă de maxima răbdare şi îngăduinţă faţă de acţiunile elementelor teroriste, fasciste din Timişoara, ci acelora care s-au pus în slujba agenturilor străine şi care au acţionat în mod premeditat şi bine pregătit pentru declanşarea acestor grave incidente de la Timişoara !

Mă adresez tuturor organelor şi organizaţiilor de partid, comuniştilor, organizaţiilor U.T.C., sindicatelor şi tuturor sindicaliştilor, Organizaţiei Democraţiei şi Unităţii Socialiste, tuturor organelor şi organizaţiilor obşteşti pentru a acţiona, în deplină unitate, în aceste împrejurări grele, pentru a asigura respingerea oricăror acţiuni împotriva patriei noastre socialiste, pentru a asigura dezvoltarea muncii paşnice, de realizare a hotărîrilor Congresului al XIV-lea al partidului!

Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre, fără deosebire de naţionalitate, cu chemarea de a da dovadă de o înţelegere deplină a situaţiei grave care s-a creat prin acţiunile teroriste de la Timişoara şi de a acţiona, în deplină unitate şi solidaritate, pentru apărarea socialismului, de a face totul pentru a nu se mai permite să se repete asemenea stări de lucruri!
Societatea noastră asigură condiţii de participare deplină a tuturor cetăţenilor ţării, a tuturor categoriilor sociale la întreaga viaţă politică, !a conducerea întregii societăţi. Sînt create cele mai largi posibilităţi ca, în cadrul democraţiei noastre muncitoreşti-revoluţionare, să dezbatem şi să soluţionăm, în deplina unitate, toate problemele privind viaţa, munca, bunăstarea întregii naţiuni, dar şi independenţa, suveranitatea şi integritatea patriei.
Este necesar să respingem cu hotărîre orice acţiuni îndreptate împotriva patriei, a poporului nostru, constructor paşnic al socialismului, a independenţei, a construcţiei noii orînduiri socialiste în România !

Să acţionăm cu întreaga răspundere faţă de prezentul şi viitorul socialist al patriei noastre, pentru a asigura munca şi liniştea întregului nostru popor!

Este de datoria tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România să acţioneze cu toate forţele împotriva tuturor celor care, în slujba diferitelor interese străine, a serviciilor de spionaj, a cercurilor imperialiste reacţionare, îşi vînd ţara pentru un pumn de dolari sau de alte valute.
Trebuie să dăm o ripostă hotărîtă împotriva celor care vor să dezmembreze România, să lichideze integritatea şi independenţa patriei noastre !

Este necesar să sprijinim – în orice împrejurări — armata noastră, apărătoare de nădejde a independenţei, suveranităţii şi integrităţii ţării, a construcţiei socialiste, a vieţii paşnice a întregii noastre naţiuni!
Să acţionăm în aşa fel pentru a nu fi necesară intervenţia armatei. Dar, în acelaşi timp, să nu se admită, în nici o împrejurare, ca armata să fie atacată, să nu admitem ca ea să fie oprită să acţioneze împotriva celor ce creează dezordine, a celor ce împiedică activitatea şi munca paşnică a poporului !

Adevărata libertate, adevăratul umanism înseamnă a asigura dezvoltarea socialistă a patriei, bunăstarea întregii naţiuni, a asigura independenţa, integritatea ţării şi a-i demasca pe toţi aceia care acţionează – indiferent sub ce forme – împotriva intereselor patriei, a independenţei, a socialismului în România.

Înţelegînd bine gravitatea evenimentelor petrecute la Timişoara, aceste acţiuni dirijate şi organizate împotriva patriei noastre, doresc să asigur intregul nostru popor, întreaga noastră naţiune, că atît organele de stat, cît şi organele de partid, vor face totul şi vor acţiona cu întreaga răspundere pentru a soluţiona problemele în deplină colaborare cu toţi oamenii muncii, cu toţi cetăţenii patriei noastre, pentru a face totul ca programele măreţe de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate să fie realizate în cele mai bune condiţii.

Doresc să declar, în această seară, în faţa întregii noastre naţiuni că, în ce mă priveşte, ca fiu devotat al poporului, în munca şi răspunderile incredinţate de partid şi popor, voi acţiona în orice împrejurări în interesul poporului, pentru bunăstarea şi fericirea sa, în interesul construcţiei socialiste, al independentei şi suveranităţii ţării! Nu am şi nu voi avea niciodată nimic mai presus decît poporul, patria, integritatea României şi socialismul!

Cel mai bun răspuns pe care îl putem da cercurilor reacţionare, acelora care doresc să distrugă independenţa şi să oprească construcţia socialistă în România este unitatea noastră, a tuturor, a întregii naţiuni, îndeplinirea în cele mai bune condiţii a programelor de dezvoltare social-economică, de înaintare fermă a patriei noastre, liberă şi independentă, pe calea socialismului, acţionînd cu toată hotărîrea pentru pace şi colaborare, pe principiile deplinei egalităţi în drepturi cu toate naţiunile lumii!

Mă adresez tuturor cetăţenilor patriei noastre cu chemarea de a da dovadă de înalt spirit patriotic şi revoluţionar, de a înţelege că cele întîmplate la Timişoara constituie acţiuni organizate din timp de cercurile reacţionare, de agenturile de spionaj străine, care au iniţiat toate acestea împotriva patriei noastre.
Să acţionăm cu toată răspunderea în aşa fel ca nicăieri în ţara noastră să nu se mai poată organiza şi să nu se mai producă asemenea situaţii.

Este necesar, dragi tovarăşi şi prieteni, cetăţeni ai Republicii Socialiste România, să dăm dovadă de marea răspundere şi înţelepciune a poporului nostru, care în cele mai grele timpuri a dat mari jertfe. Mulţi din cei mai înaintaţi fii ai naţiunii noastre şi-au dat viaţa pentru independenţa, pentru bunăstarea, pentru integritatea ţării şi construcţia socialismului în România. Nu trebuie să existe nimic care să împiedice acţiunea noastră hotărîtă pentru a servi poporul, socialismul, viitorul luminos al patriei noastre, al naţiunii noastre!

Vă adresez, dragi tovarăşi şi prieteni, dragi compatrioţi, chemarea de a întări colaborarea şi unitatea, de a face totul pentru libertatea, pentru construcţia socialismului, pentru bunăstarea poporului, pentru integritatea şi independenţa României!”

Am reprodus textul de aici .

O zi între mesajul păcii și mesajul războiului

Azi-dimineață am văzut, online, filmul Joyeux Noel (2005), film ”dedicat soldaților care au fraternizat pe front, de Crăciun, în anul 1914”. Momentele de fraternizare, autentice manifestări ale umanității, mi-au produs o emoție puternică. Recomand acest film.

Apoi am văzut discursul lui Iohannis de la Parlament. Discursul lui Iohannis nu mi-a oferit nicio surpriză. Pe de o parte, câteva promisiuni care dau bine la public: referiri la educaţie, la sănătate. Pe de altă parte, declaraţiile de supuşenie faţă de SUA, NATO, UE. Am anticipat că rolul principal al lui Iohannis va fi în domeniul executării ordinelor Marelui Licurici în acest spaţiu geo-politic şi, în general, de a executa ordinele politicii expansioniste a SUA în lume. Atât Băsescu, în discursul lui de ieri, cât şi Iohannis, în discursul de azi, prin referirile lor la asigurarea securităţii României sub umbrela NATO au inoculat sugestia că România ar fi fost în pericol grav, din partea Rusiei. E o tehnică de manipulare care are drept scop să determine populaţia să accepte măsurile de violare a intimităţii de către serviciile secrete, sub pretextul prevenirii actelor de terorism, de acceptare a bazelor militare şi a comandamentelor străine pe teritoriul României, de sporire a eforturilor pentru militarizare, adică de cumpărare de armament de la fabricanţii lor, armament care va fi folosit cum vor decide tot ei, cei din SUA şi din NATO. În situaţia în care pentru învăţământ s-a acordat ceva mai mult de 3% din PIB, deşi legea prevede 6%, Iohannis vrea 2% buget pentru apărare, pe termen lung!

Eu sunt pesimistul de serviciu. Sunt 25 de ani de ”alegeri libere”. Discursurile acestea parfumate nu mă (mai) entuziasmează. În opinia mea, Iohannis este doar un alt individ care a fost pus să execute ordine emise din afara ţării. Dacă voi mai trăi, când îşi va fi epuizat cele două mandate posibile voi avea 75 de ani, voi fi la sfârşitul vieţii. Bilanţul mandatelor lui îmi va amărî ultima parte a vieţii.

Miscelaneu

Valeriu Stănescu
Facebook, 12 dec. 2014

Despre mișcarea comunistă

Bună și această inițiativă.

Dar slăbiciunea noastră principală continuă să fie dezbinarea care este, de multe ori, expresia conflictului dintre orgolii.

Dacă denumirea partidului (PCR) constituie un motiv pentru cei care se opun legalizării, atunci ar trebui să ne mulțumim și cu altă denumire, căci programul este mai important decât denumirea, care poate fi mincinoasă.

În opinia mea, PAS poate fi un bun nucleu pentru concentrarea mișcării comuniste, iar Constantin Rotaru este un lider care mie îmi inspiră încredere; este curajos, competent, cu experiență (a dovedit și în ultima campanie electorală pentru prezidențială).


Există și pericolul infiltrării unor spioni, a unor oportuniști alunecoși. Dar nu poți selecta prin scanare inițială membrii partidului. Abia pe parcurs se va putea vedea cine este comunist cu adevărat și cine este infiltrat cu alte scopuri.


Valeriu Stănescu
14 dec. 2014, Facebook

Lala Bubu:  ”Care " clasa muncitoare " ?? Pazncii de la butici ?Baietii inalti de 2 m vinzatori la supermarchet ? Ai mai vazut tu un trungar sau un lacatusi mecanic ? Un sudor , ceva ?? Hai sa fim seriosi !”

Ăsta este un adevăr dureros. S-a lucrat cu metodă nu doar pentru dinamitarea industriei socialiste, ci și pentru dinamitarea clasei muncitoare și a conștiinței ei de clasă.

Începutul l-a făcut Ion Iliescu. Poate vă amintiți, în filmul în care Ion Iliescu anunță componența Comitetului (Consiliul?) Salvării Naționale, un răsculat (”revoluționar”), despre care cred că era un tânăr muncitor, l-a întrebat pe Ion Iliescu ”Câți muncitori sunt în CSN? [CFSN ?]”. Iliescu i-a răspuns, vizibil iritat, că în CSN sunt personalități importante, recunoscute ca disidente față de regimul ceaușist, bla, bla. Atunci am simțit primul ghimpe al îndoielii față de ”revoluție”. Iliescu spunea, codificat, așa: ”Mai scutește-mă de ideea regimului de democrație populară, în care clasa muncitoare are rolul conducător!”

Prin desființarea fabricilor, a minelor a fost dinamitată clasa muncitoare. Mineriadele au fost ultimele manifestări puternice ale solidarității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii. Campania extrem de agresivă împotriva mineriadelor a fost, de fapt, o campanie împotriva clasei muncitoare, împotriva solidarității acestei clasei și a conștiinței de clasă a muncitorimii. Prin manipulare, s-a ajuns în situația în care, dacă spui minerilor că sunt mineri și că muncitorimea are un rol progresist în istorie, ei se vor lepăda precum Petru de Isus, vor reacționa ca și cum i-ai înjurat!


Valeriu Stănescu

14 dec. 2014, Facebook

Ăsta este un mesaj al dv. față de care sunt în dezacord, cel puțin parțial.

Și eu sunt iubitor de animale, dar nu de orice animal, și nu în orice condiții. Când eram copil am luat un cățeluș care ”nu făcuse ochi” de la marginea satului și l-am crescut cu biberonul (atunci exista un etos popular, cățeii care nu-i trebuiau stăpânului nu erau omorâți, ci duși la marginea satului, pentru a fi luați, eventual, de alți oameni). I-am pus numele Dingo (sub influența unui cunoscut roman al lui Jules Verne) și am crezut că e mascul, abia târziu, când eram elev de liceu am conștientizat că e cățea.

Condiția umană e mai complicată. Suntem nevoiți să facem alegeri care nu sunt întotdeauna ușoare. E ușor să spui ”Dumnezeu dă viață, numai Dumnezeu are dreptul să ia viața”. Sau e ușor să spui ”criminal” cuiva care decide să eutanasieze câini. Când câinii au ajuns să trăiască în haite care ucid copii, bătrâni etc., când ”iubitorii” de animale îi iau spre îngrijire doar pentru a-i elibera în clipa următoare, problema nu mai poate fi rezolvată decât prin eutanasiere. Altfel, vor continua să moară, să sufere oameni.

Grija asta pentru apărarea vieții poate atinge absurdul. Noi, oamenii, suntem constrânși să tragem o linie undeva, care să ne permită să trăim. Altfel, ar trebui să murim, ne-mai-sacrificând niciun animal, renunțând la a mai rupe leușteanul, pentru a-l pune în ciorbă, ori la a mai măcina boabele de grâu, pentru a avea făină pentru pâine. Nu putem trăi consumând doar minerale, roci.

Valeriu Stănescu

14 dec. 2014, Facebook

Lala Bubu: ”Care " clasa muncitoare " ?? Pazncii de la butici ?Baietii inalti de 2 m vinzatori la supermarchet ? Ai mai vazut tu un trungar sau un lacatusi mecanic ? Un sudor , ceva ?? Hai sa fim seriosi !”

Valeriu Stănescu

Ăsta este un adevăr dureros. S-a lucrat cu metodă nu doar pentru dinamitarea industriei socialiste, ci și pentru dinamitarea clasei muncitoare și a conștiinței ei de clasă.

Începutul l-a făcut Ion Iliescu. Poate vă amintiți, în filmul în care Ion Iliescu anunță componența Comitetului (Consiliul?) Salvării Naționale, un răsculat (”revoluționar”), despre care cred că era un tânăr muncitor, l-a întrebat pe Ion Iliescu ”Câți muncitori sunt în CSN?”. Iliescu i-a răspuns, vizibil iritat, că în CSN sunt personalități importante, recunoscute ca disidente față de regimul ceaușist, bla, bla. Atunci am simțit primul ghimpe al îndoielii față de ”revoluție”. Iliescu spunea, codificat, așa: ”Mai scutește-mă de ideea regimului de democrație populară, în care clasa muncitoare are rolul conducător!”

Prin desființarea fabricilor, a minelor a fost dinamitată clasa muncitoare. Mineriadele au fost ultimele manifestări puternice ale solidarității și ale conștiinței de clasă ale muncitorimii. Campania extrem de agresivă împotriva mineriadelor a fost, de fapt, o campanie împotriva clasei muncitoare, împotriva solidarității acestei clasei și a conștiinței de clasă a muncitorimii. Prin manipulare, s-a ajuns în situația în care, dacă spui minerilor că sunt mineri și că muncitorimea are un rol progresist în istorie, ei se vor lepăda precum Petru de Isus, vor reacționa ca și cum i-ai fi înjurat!

Valeriu Stănescu

12 dec. 2014

DEMNITATE UNGUREASCĂ

POLITICIENI ROMÂNI din câlți și trași de sfori, până când veți mai presta servicii sexuale Marelui Licurici? Bulgarii au demnitate, turcii au demnitate, ungurii au demnitate. Voi purtați cu servilism eticheta ”mămăliga care nu explodează”. Ați înstrăinat avuția națională! Ați umilit națiunea română! Ați acceptat, cu capul aplecat, falsificarea rezultatelor alegerilor! Ați adus trupe străine în țară! Vreți să ne implicați într-un război care nu are nicio legătură cu interesul național!

TREZIȚI-VĂ! Alegătorii v-au pus în acele funcții ca să apărați interesul național, nu să fiți simple marionete!

http://www.ziartricolorul.ro/scandalul-maghiaro-american-ia-amploare/

Valeriu Stănescu

14.12.2014, Facebook

”ADEVĂRUL ESTE CA APA RECE, SUPĂRĂ NUMAI DINȚII BOLNAVI” -

Nicolae Iorga

http://www.ziartricolorul.ro/

Valeriu Stănescu

8 Decembrie, Facebook

Tăceți și ascultați! Vorbește un înțelept!

http://www.cotidianul.ro/mircea-malita-romania-si-a-cedat-suveranitatea-252590/

Valeriu Stănescu

8 Decembrie, Facebook

ILIE ȘERBĂNESCU, un economist cu dragoste de țară și un om care are curajul de a spune adevăruri incomode pentru jefuitorii țării

http://jurnalul.ro/autor/ilie-serbanescu.html

Valeriu Stănescu

Comentarii în Facebook la articolul ” AGITATIE PRINTRE SOCIALISTII-CAVIAR”, al lui Florian Pantazi

Aceasta este o temă care ar merita dezvoltată. Epoca în care trăim este marcată profund de confuzii ideologice. Este nevoie acută de clarificări ideologice (doctrina dez-ideologizării este una dintre cântecele de sirenă ale acestei epoci). Nu se mai știe pe care categorii sociale le reprezintă formațiunile politice. Vălmășagul acesta convine celor care conduc din umbră.

Laurentiu Burcea

Semnalizeaza stanga si o iau la dreapta ! Astia sunt mai periculosi decat oamenii de dreapta care macar iși expun pe față ideile în timp ce acești cameleoni de stânga cu suflet de neoliberali te vrăjesc cu cantecul lor de sirene marine .

7 Decembrie la 10:01 · Îmi place

Valeriu Stănescu

Așa este. De aceea am declarat, cândva, că-l prefer pe un Corneliu Coposu în loc de Ion Iliescu. Pe Coposu știu unde îl găsesc, știu cum mă raportez la el. Ion Iliescu a început cu ”Stimați tovarăși”, motiv pentru care l-am votat de câteva ori, și a ajuns la ”trăiască economia de piață, capitalismul!”, motiv pentru care mi-a devenit profund antipatic. Mi-am pierdut și parte dintre prieteni, care au rămas ”iliescieni” și cărora le-am devenit antipatic.

Ferește-mă, Doamne, de ”prieteni”, căci de dușmani mă feresc singur!

Valeriu Stănescu a distribuit fotografia postată de Marian Ionescu.

5 Decembrie, Facebook

Un mesaj deosebit de inteligent!

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1517378061868383&set=gm.862769057101389&type=1

Valeriu Stănescu

17 Noiembrie, Facebook

Iohannis dixit

Așadar Herr Iohannis a căpătat calitatea de Președinte al României, în condiții nu tocmai explicabile prin mijloacele științei sociologice: exit poll-urile, toate, indiferent de cei care le-au suportat costurile, nu au anticipat acest rezultat. Întrebați cum explică victoria imprevizibilă, pe ultima sută de metri a cursei prezidențiale, Ponta și Dragnea nu îndrăznesc să răspundă, par a fi paralizați de frică. Dragnea abia a îngăimat ceva despre autocare cu cetățeni români care au plecat să voteze în secții din afara României. A mai spus că are și alte explicații, dar nu poate vorbi, căci, citez, ”Sunt lucruri despre care pot să vorbesc și sunt lucruri despre care nu pot să vorbesc”. Toți politicienii de după 1989, poate cu excepția lui Corneliu Vadim Tudor, par a fi eunuci, lipsiți de curajul de a pune în discuție ordinul Sultanului. E adevărat, și Crin Antonescu a avut un moment de curaj, când a spus că ”jocurile sunt făcute”, prin decizii ale marilor cancelarii, îndeosebi prin voința SUA.

Repet o certitudine a mea: ROMÂNIA NU SE AUTOGUVERNEAZĂ! Noi, românii, avem un trist ”renume”, noi suntem pentru EI ”mămăliga care nu explodează”. Menținerea lui Băsescu în calitatea de Președinte al României, împotriva voinței a milioane de alegători, prin tertipuri politicianiste și șmecherii pseudo-juridice (cum a fost Erata născocită de Curtea Constituțională), dar și prin pasivitatea politicienilor eunuci, a fost un test care i-a încurajat pe Mahării care conduc din umbră România să conchidă că românilor li se poate impune orice decizie, oricât de amară.

Herr Iohannis, după ce a căpătat funcția de Președinte al României, a hotărât că primul ”lucru bine făcut” ce trebuie realizat este declarația de vasalitate față de cei care l-au distribuit în rolul de Marionetă-Șef: a declarat prea-supușenia sa față de NATO și de UE.

Herr Iohannis nici nu s-a instalat pe deplin ca Președintele României, dar a început, deja, să manifeste apucăturile celui a cărui moștenire politică a dobândit-o: ”Cer Parlamentului să pună pe ordinea de zi Legea amnistiei și s-o pice”.

Herr Iohannis, ia dă mata la o parte masca de democrat și arată-ne adevăratul chip, acela de Marionetă-Șef, căreia i s-a distribuit rolul de Factotum în tragi-comedia din colonia România! Ia dizolvă mata Parlamentul și condu România prin decrete prezidențiale, spre satisfacția sforarilor și a alegătorilor entuziaști ai lu matale!

Țineți minte 7 cuvinte:

Cu Iohannis Președinte,

Vom avea victorii multe!

Valeriu Stănescu

16 Noiembrie, Facebook

În pseudo-democrațiile astea, de după căderea Zidului Berlinului, soarta națiunilor este determinată de minorități agresive, în stradă. Buna lor organizare dovedește că nu sunt adunări spontane. Este izbitoare asemănarea dintre aceste manifestații, din diferite țări: cam același comportament, cam aceleași sloganuri. Ei fac politica și noi toți o suferim. Am ajuns o colonie, un popor fără țară, pentru că niște (bip!) tot ies în stradă, din 1989 încoace, și vor să strice înainte de a ști ce vor pune în loc.

Câți imbecili din 1989 or fi trăind sub pragul sărăciei? Câți or fi șomeri? Câți or fi murit, pentru că n-au avut șansa unui serviciu medical satisfăcător?

N-am încredere în adunătura asta, care strigă ”Noi suntem poporul!”. Am un sentiment de frustrare. Dar am și o mulțumire: că nu am fost, niciodată, părtaș la aceste cârduri de indivizi care se cred oameni liberi, conștienți, dar care nu sunt decât turme. Bieți indivizi, care nu văd pădurea, pentru că orizontul vizual le este acoperit de copac: unul este supărat că l-au îndepărtat, din considerente politice, de pe un post, deși fusese pus acolo tot politic. Altul, dimpotrivă, se integrează într-o turmă, nu în baza unor principii, ci în temeiul unor avantaje imediate. Și seria continuă, cu tot felul de exemple de acest fel. Iar în timpul ăsta țara piere! Dar lor nu le pasă!

Mai există un adevăr, pe care se pare că l-a rostit chiar acest Trahanache care a asistat pasiv la prăbușirea țării, la transformarea ei în colonie, la exproprierea românilor de avuția țării lor, mă refer la Individul care răspunde la numele Ion Iliescu. Cică i-ar fi acuzat pe lupii din PSD că ”au transformat partidul într-un monstru”. Ar fi și asta o explicație a faptului că mulți au preferat să voteze împotriva candidatului PSD și în favoarea candidatului scos de sub mantaua lui Traian Băsescu, acesta din urmă fiind omul despre care eu cred că este una dintre cele mai malefice personalități din întreaga istorie a acestui neam.

Am crezut că Ponta este, după ce Băsescu a devenit o gloabă epuizată politic, noul cal pe care pariază Marele Licurici. Cred în continuarea asta. Dar mi-a scăpat din vedere un aspect important: Marele Licurici nu acționează niciodată fără a avea un plan B. Iohannis ăsta este planul B.

Post-scriptum:

Ponta a anunțat că recunoaște înfrângerea. Înainte de numărarea tuturor voturilor!

În opinia mea:

- Ponta a deranjat pe Marele Licurici cu unele tentative de mișcare în front (cum au fost inițiativele de încheiere a unor relații comerciale cu China);

- Marele Licurici a ajuns la concluzia că planul B este mai profitabil (îl puteți vedea pe Iohannis ăsta zicând măcar ”Dar, Șefu...” în fața Marelui Licurici?);

- Ponta a primit comandă să declare înfrângerea sa;

- protestele din stradă, bine orchestrate, au fost folosite ca pretext pentru a forța această decizie;

- românii masochiști vor avea orgasme multe și intense: regimul băsist, cel mai obedient regim față de mahării din exterior, continuă;

- planul B mi s-a părut răul cel mai mare; sunt mulțumit că am mers la vot și am votat pentru Ponta, asta mă face să nu mă simt vinovat pentru ce va urma în țara asta. Prăbușirea României va continua: 1). schimbarea Constituției în dezavantajul poporului va fi un obiectiv major pentru EI; 2) secătuirea țării de ultimele resurse; 3) angajarea țării în tot felul de jocuri planetare periculoase, primejdioase pentru întreaga lume; 4) vânarea și persecutarea, pe motive fabricate, a cârtitorilor, a politic-disidenților.

Pentru mine, ultima speranță se numește Dumnezeu.

Doamne, ocrotește-i pe români!

Valeriu Stănescu

26 Octombrie, Facebook

Nicolae Ceaușescu: Nu!, capitalismului.

N.C. a văzut goliciunea Capitalismului Împărat. Într-o lume în care mulți cred că văd ”hainele cele noi” ale Capitalismului Împărat (sau se prefac, din snobism ori oportunism, că le văd), un om ca N.C. este extrem de periculos. De aceea N.C. a fost împușcat. Și alții ca el. În numele apărării ”democrației”, ”drepturilor omului” se săvârșesc asasinate, măceluri, genocid. Și totuși, există oameni pentru care toate aceste nenorociri sunt ”hainele cele noi”, măiestrit lucrate, ale Împăratului Capitalist!

Nicolae Ceausescu despre capitalism 15 iulie 1989:

https://www.youtube.com/watch?v=f-ASFBCx7uA

Cei Trei Magnifici în lupta cu ”ideea comunistă”

Notă:

Am propus acest articol pentru publicare în Argumente și fapte.

Probabil că nu a satisfăcut exigențele pentru publicare.

La ultima ediție a târgului de carte ”Gaudeamus”, cei trei anticomuniști bine-cunoscuți, Liiceanu, Pleșu și Patapievici, au lansat cartea lor  O idee care sucește mințile, carte referitoare la ”ideea comunistă”. N-am citit, încă, această carte. Am cunoscut doar discursurile Celor Trei Magnifici referitoare la cartea menționată.

Filmul aici. 

Exprim câteva opinii personale în legătură cu aceste discursuri, nu despre cartea pe care nu am citit-o, posibil genială.

Cine sunt Cei Trei Magnifici anticomuniști și cum atacă ei ”ideea care sucește mințile”?

Dintre toți, cel simpatic este Andrei Pleșu, hărăzit cu umor, adaptabil la mediul social și cu față umană, inclusiv prin rugămintea de îndurare exprimată prin scrisori către Nicolae Ceaușescu: ”Apelez, tovarășe Secretar General, la dreapta dumneavoastră judecată și la înțelegerea dumneavoastră omenească, rugându-vă să dispuneți rediscutarea cazului meu”. Mai citez, din pagina Antenei 3: Andrei Pleșu îi scria la acea vreme lui Ceaușescu că, deși a participat la conferința despre Meditația Transcendentală, el nu și-a luat “nici un angajament cu nuanță politică sau religioasă care să contrazică adeziunile mele reale la statutul PCR și la Constituția țării". După Marea Păcăleală el și-a schimbat ”adeziunile reale la statutul PCR și la Constituția țării” socialiste cu adeziunile la capitalismul restaurat pe șest, în care anticomunismul s-a dovedit a fi o afacere foarte profitabilă. 

Informații de la Antena 3 aici.

Andrei Pleșu a spus în discursul de la lansarea cărții menționate, cu aluzie la regimul politic trecut: ”Nu poți să spui unui om de azi, crescut în condiții relativ normale, că trebuie să vorbești la telefon în baie, dând drumul la apă, ca să nu se audă ce vorbești. Pare o nebunie.”  Într-adevăr, pare o nebunie să condamni excesele Securității acum, când supravegherea cetățenilor până în cele mai intime zone, de către serviciile de informații actuale, face ca tehnica și metodele de supraveghere ale Securității să fie manifestări de pionierat. Dar nu, Andrei Pleșu nu-i nebun, este doar un om deosebit de inteligent, cu harul umorului și capacitate de adaptare rapidă la mediul social.

            H.-R. Patapievici este un ins cu mentalitate de boier îngâmfat, având o aversiune nedisimulată pentru democrație, pentru exercitarea puterii politice de către popor („gloatocraţia”). El respinge formele de manifestare a democrației autentice (democrația plebiscitară, votul universal şi egal) și vrea o democrație fără popor, o „democrație” a elitei, manifestată prin votul cenzitar: ”România va evolua numai în măsura în care poporul, misera plebs , nu va avea acces direct la decizie”. (Politice, p. 67-68) ”Liberalismul vieții este tiranizat prin consultarea agresivă a democrației plebiscitare”. (Ibidem, p. 41)

            Sloganul lui contra ”ideii care sucește mințile” este următorul: ”nu s-a atins claritatea morala in ceea ce priveste raul comunist.” Lipsa acestei ”clarități morale” face ca ”ideea comunistă” să fie, în continuare, periculoasă: ”Or, noi suntem ca la sfarsitul „Ciumei” lui Camus. Bacilul s-a retras. Dar s-a retras in adormire. Din acest motiv ideea care suceste mintile – cand e vorba de comunism – se conjuga la prezent.” Boierul Patapievici ne dezvăluie înțelesul acestui slogan astfel: ”Sa ai grila aceasta, ca regimul comunist a  reprezentat, in esenta, un fenomen progresist de modernizare a unor societati inapoiate – cele din Centrul si Estul Europei, respectiv Rusia –  si care s-au opus modernizarii, rezultatul fiind, din pacate, aceste victime… Sa ai aceasta vedere echivaleaza cu a nu avea claritate morala in ceea ce priveste raul comunist.”

            Așadar, în opinia lui H.-R. Patapievici, a constata progresul României, pe multiple planuri, în timpul regimului socialist înseamnă că ”nu s-a atins claritatea morala in ceea ce priveste raul comunist.” El opune acestei constatări sofismele și prejudecățile sale. Mă voi referi la două dintre acestea.

”Capitalismul inseamna individualism, inseamna libertate si inseamna proprietate privata. De fapt, ordinea este exact inversa. E libertate privata, e garantarea juridica a acestei proprietati si – prin garantarea juridica – se naste posibilitatea libertatii reale.” Trecând cu vederea bâlba ”libertate privată”, înțelegem că magnificul anticomunist ne cere să acceptăm următoarea ”ordine”: a) existența ”proprietății private”, inclusiv asupra mijloacelor de producție; b) ”garantarea juridică” a proprietății private, adică vine Dreptul, ca instituție reprezentând interesele clasei dominante economic, și dă cu busuiocul, sfințind proprietatea privată, chiar dacă ea s-a format prin furt și prin exploatare: c) ”posibilitatea libertatii reale”, adică libertatea vulpii capitaliste în cotețul cu găini proletare.

”Dar stii ce inseamna „piata”? Inseamna ca oamenii traiesc intr-un regim al schimburilor, al marfurilor ale caror preturi nu sunt stabilite de alti oameni, sau de institutii, sau de birocrati – de stat. Nu, ci de catre ei insisi, prin legea cererii si a ofertei. In mod fundamental, capitalismul este acel aranjament care trebuie sa existe in orice societate, in care schimburile sunt bazate pe preturi stabilite pe piata. Adica, ce poate fi mai echitabil?” Printr-o singură frază, boierul Patapievici aruncă la coșul de gunoi contribuții teoretice de mare valoare la constituirea științei economice, în general, la analiza critică a sistemului economic capitalist, în particular, și ne propune, în schimb, fetișul ”pieței libere”, ca supremă expresie a ”echitabilului”! Ce poate fi echitabil în faptul că angajatul, prin munca lui, produce o valoare mai mare decât salariul pe care-l primește de la patron, diferența (plusvaloarea) reținând-o capitalistul sub formă de profit?

Gabriel Liiceanu este o înfrângere suferită de Constantin Noica în efortul său paideic. Liiceanu nu are îndoieli, nu are incertitudini. Noica nu a reușit să-i ”treacă” nicio incertitudine. Or, ”Un tînăr căruia nu-i poți trece nici o incertitudine îți este o înfrângere” (Constantin Noica, Jurnal filozofic, București, Humanitas, 1990, p.44). De la  Apel către lichele, la discursul de lansare a cărții O idee care sucește mințile, Liiceanu ne bombardează cu certitudinile sale. Uneori își credibilizează certitudinea printr-un citat din gândirea unei ”autorități” (de exemplu, după Marea Păcăleală, ”domnul Noica spunea…” era echivalent cu citarea unui verset din Biblie), alteori ne oferă generos o prejudecată a sa. În consecință discursurile sale intră frecvent în conflict cu realitatea sau/și sunt incoerente. Cei interesați pot citi aici, spre exemplu, analiza unei trăsnăi secretate de autorul Apelului către lichele.

Liiceanu și-a construit discursul de lansare a cărții  O idee care sucește mințile pe un citat dintr-o autoritate: ”Monica Lovinescu avea o vorbă remarcabilă: ’Noi am uitat înainte de a ne aduce aminte’ ”. Pe postamentul acestui citat vorbitorul și-a așezat certitudinea lui: ”Faptul că nu poți bifa o anumită etapă a istoriei cu tot ce a însemnat ea monstruos poate, evident, ceea ce știți că a devenit o banalitate, să ducă la riscul de a repeta monstruozitatea cu pricina.”

            Filozoful fără incertitudini a continuat: ”Cartea asta este o carte replică. (…) Este o replică dată la trei lucruri: uitarea celor care au trăit comunismul; ignoranța celor care nu l-au trăit și care se joacă cu această idee fără să știe că țin focul în mână; o replică la frustrarea celor care nu fac față provocărilor libertății”. Dacă noi, cei care am trăit în ”comunism”, nu suntem anticomuniști fanatici, dacă avem o memorie a nuanțelor societății socialiste, înseamnă că suntem vinovați de uitare? Dintre cei născuți după 1989 mulți sunt afectați de manipularea anticomunistă, promovată inclusiv prin Școală, manipulare care funcționează ca un fel de SIDA la nivelul spiritului. Dacă cei născuți după 1989 se joacă, totuși, cu vreun foc, acel foc nu este ideea comunistă, ci alt fel de foc, precum întocmirea listelor de ”dușmani (= prieteni ai dușmanului)”, ca aici. 

Iar ”frustrarea celor care nu fac față provocărilor libertății” este un eufemism pervers cu referire la situația nedreptățiților acestui sistem capitalist. Ce înseamnă să ”faci față provocărilor libertății”? Înseamnă, cumva, să fii profitorul privatizării Editurii Politice? Toți cei care nu s-au repezit să prade avuția socialistă sunt ”frustrați care nu fac față provocărilor libertății”?

Liiceanu mai spune că în vechiul sistem social ”nu conta că nu puteai să optezi pentru cărțile pe care le citeai, pentru filmele pe care le vedeai, pentru relațiile cu ceilalți oameni”. Mă întreb: omul acesta este mincinos sau doar captiv al prejudecăților-certitudini secretate de mintea sa (”certitudinile sunt închisori”)? Am citit undeva că, atunci când s-a lansat Jurnalul de la Păltiniș la o librărie bucureșteană, Liiceanu savura imaginea oamenilor care stăteau la coadă pentru a cumpăra cartea lui. Acei oameni puteau, deci, opta pentru cartea scrisă de el. Și nu știu să-l fi împiedicat autoritățile vremii să facă naveta la Păltiniș, pentru a avea relații cu Noica.

Procurorul de serviciu al anticomunismului declară că a fost șocat de faptul că la Berlin se vând căciuli și șepci cu secera și ciocanul pe ele.  Păi, domnule Procuror, arestează-l dumneata pe Patapievici, căci vrea ”piață liberă”, adică vrea ca agentul economic să vândă ceea ce se cere pe piață! Procurorul acesta anticomunist este ilogic: spune că apără capitalismul, dar vrea economie planificat-centralizată, dirijată!

Musiu Liiceanu mai emite un decret: necesitatea ”unificării memoriei”. Adică, vrem-nu vrem, toți trebuie să avem aceleași amintiri despre societatea socialistă, toți trebuie să devenim visceral-anticomuniști.

Câteva concluzii:

- campania Celor Trei Magnifici împotriva ”ideii comuniste”, pentru motivul că este ”o idee care sucește mințile”, are presupoziția că toți ceilalți, cu excepția celor trei și a altor câțiva anticomuniști (i)luminați, sunt niște proști, niște oameni lipsiți de discernământ,  care pot fi vrăjiți de o idee;

- discursurile lor nu doar că falsifică teorii serioase (economice, politice) și realitatea însăși, ci sunt chiar incoerente, în ele însele sau între ele;

- se citează frecvent, ca un verset din Biblia Democrației, o cugetare a lui Ion Rațiu: ”Chintesența democrației se poate exprima printr-o singură frază: Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca tu să ai dreptul să nu fii de acord cu mine.” Cu alte cuvinte esența democrației constă nu doar în acceptarea declarativă a opoziției, ci și în crearea condițiilor concrete ca opoziția să se poată manifesta, în mod real. Dacă asta înseamnă ”chintesența democrației”, atunci campania Celor Trei Magnifici împotriva ”ideii comuniste” nu are nimic democratic. Oamenii aceștia nu se luptă cu mișcări comuniste organizate, care ar vrea să desființeze paradisul capitalist atât de drag anticomuniștilor - partid comunist, detașamente înarmate comuniste - , ci cu însăși ”ideea comunistă”. Ei vor împușcarea sau măcar scoaterea în afara legii a acestei idei! Într-o societate care se declară ”deschisă”, pluralistă, democratică, polemica dintre  discursul anticomunist și cel comunist ar trebui să fie o stare de normalitate. Dar Cei Trei Magnifici Anticomuniști vor ”unificarea memoriei”!

În opinia mea, mai bine a înțeles esența democrației poetul-comunist Adrian Păunescu, decât acești pseudo-democrați.

Liedul dialecticii

din volumul  Iubiţi-vă pe tunuri (1981)

autor: Adrian Păunescu

Nimic nu se face de n-are opus,

nimic nu trăieşte cînd nu-i să-l conteste,

oricît se înalţă puterea de sus,

ovaţii o ţin, dar o ţin şi proteste.

Eternul război dintre minus şi plus

e cea mai curată şi sfîntă poveste,

nimic nu se face de n-are opus

şi viaţa, mereu, opoziţie este.

Aceasta n-o cred nici tiranii cei mari,

nici servii de rînd ce le cîntă din tavă.

Trăiţi, învăţînd fericirea grozavă

că nu veţi muri monolit, gospodari.

Putere, iluzie definitivă,

de vrei să durezi, fă-ţi ceva împotrivă.

Victor Ponta, omul care-și merită condiția de lacheu

Mă întrebam ce va învăța Victor Ponta din experiența înfrângerii în alegerile prezidențiale, din umilința la care, evident, a fost supus. Speram că va ieși mai înțelept, mai curajos, mai apropiat de segmentul de  populație care merită numele de ”popor”.

Nici vorbă!

Azi, el și Liviu Dragnea au ieșit cu declarații despre ”problema pe care PSD-ul o are cu eticheta referitoare la comunism”. De parcă ar putea crede cineva cu mintea acasă (nu-i am în vedere pe cei implicați în această manipulare) că partidul ăsta, care nu a putut fi nici măcar social-democrat, ar putea fi acuzat de atitudini comuniste!

Situația este grotescă: ăia deștepți și interesați, manipulatorii, au strigat: ”Primejdie maximă, Ponta și ai lui vor aduce comunismul!”. Tembelii care, deși trăiesc sub pragul sărăciei, au crezut că PSD-ul și Ponta îl vor alunga pe Moș Crăciun Capitalistul, cel care le-a spălat creierii, lăsându-le doar o grijă, aceea de a-și vinde forța de muncă ieftin, și vor aduce Comunismul-Balaur, cu multiple necazuri (loc de muncă obligatoriu, casă pentru fiecare familie, serviciu de educație și de sănătate gratuite, pensii sigure etc.), au fost îngroziți și s-au bulucit să voteze pentru cel care le garanta că nu-l va alunga pe Moș Crăciun Capitalistul! Și Ponta ”comunistul” a înghițit ariciul pe care Marele Licurici i l-a îndesat pe gură.

Acum Ponta, în loc să dea dovada de demnitate și să combată acuzația mincinoasă și nedreaptă (pentru că-i mincinoasă) privind ”comunismul” PSD-ului, vine și spune în piață:  ”Aveți dreptate, mânca-v-aș, avem pete comuniste și promitem să le spălăm grabnic!”.

Am scris într-un mesaj anterior al meu că, în opinia mea, viitorul politic al lui Ponta va depinde de obediența lui față de cei care dictează politica României din afara țării. Ei bine, pot să pariez că acest Ponta va trece cu nota maximă toate testele de obediență! Trecutul său de nevertebrat mă încurajează să pariez în acest fel.

Sărmană Românie, ce blestem face să fii trădată, umilită de această faună politică?

1 Decembrie 2014

sursa imaginii  

CE-ȚI DORESC EU ȚIE, DULCE ROMÂNIE

autor: Mihai Eminescu

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie,

Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?

Braţele nervoase, arma de tărie,

La trecutu-ţi mare, mare viitor!

Fiarbă vinu-n cupe, spumege pocalul,

Dacă fiii-ţi mândri aste le nutresc;

Căci rămâne stânca, deşi moare valul,

Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/



Fetița Denisa Grosu, 

recitând ”Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”,
aici. 


Irina Loghin - ”Treziți-vă, români!”