Un text juridic şi puţină logică

În forumul Ion Nanu am avut o discuţie cu amfitrionul. Deşi dumnealui a propus o problemă la capitolul „Politica internă”, cu referire la  Legea nr 47/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituționale, din vina mea discuţia „a eşuat” într-o polemică de domeniul logicii.

Administratorul forumului:

„Legea nr 47/1992, se referă la organizarea şi funcţionarea Curţii Constituționale. În această lege găsim: 

     Art.5. - (1) Curtea Constituţională se compune din 9 judecători numiţi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit.

     Art.51. - (1) Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor. Plenul decide cu votul majorităţii judecătorilor Curţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     Am citat doar două articole şi doar cîte un alineat din fiecare articol. Asupra acestora am de făcut 2 observaţii.

     1) Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători, după cum se spune în articolul 51, deoarece 2/3 x 9 = 6. Aşa se deduce logic din formularea articolului 51. Cu alte cuvinte, dacă la şedinţă se prezintă 7, 8 sau 9 judecători CC nu lucrează legal! Sunt convins că nu aşa a vrut să spună legiuitorul, dar formularea din lege este, evident, prost făcută. Acest exemplu demonstrează încă o dată că legile din România sunt făcute fără cap. De aici decurg o mulţime de interpretări, după cum convine fiecăruia dintre combatanţi. În mod corect, prima parte a art.51, alineatul (1) trebuia să fie aşa: Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul judecătorilor. Plenul decide cu votul majorităţii judecătorilor Curţii, dacă prin lege nu se prevede altfel. Sau, ţinînd seama că la articolul 5 se scrie că sunt fix 9 judecători, o formulare şi mai exactă este: Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a cel puţin 6  judecători. Plenul decide cu votul majorităţii judecătorilor Curţii, dacă prin lege nu se prevede altfel.

     2) A doua observaţie se referă la qvorum. Se observă aici că numărul minim de judecători necesari pentru legalitatea lucrărilor CC este de 6, adică 2/3 din total. Aceasta ne arată că qvorumul poate fi diferit de 50%, el poate fi mai mare de 50%, ca în acest exemplu, dar poate fi şi mai mic de 50%.

Valerius:

„În opinia mea,

- enunţul din   Legea nr 47/1992 : „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor.”

- şi enunţul dv.: „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători” nu sunt logic-echivalente.

          Dv. aţi introdus adverbul restrictiv „doar” (=numai), care nu apare în formularea din lege.

          Reproşul dv. „formularea din lege este, evident, prost făcută.” este justificat, pentru că, într-adevăr, formularea permite diferite interpretări. Totuşi, tocmai pentru că formularea este imprecisă, ea nu are sensul restrictiv (închis) pe care i-l atribuiţi.

Administratorul forumului:

Nu cuvîntul doar este important, el doar întăreşte enunţul, mai important este cuvîntul fix. Eu am vrut să explicitez ce se înţelege prin enunţul din lege. În orice enunţ matematic, ca cel din lege, se înţelege aşa cum am explicitat eu. În matematică semnele =, ≥ se exprimă, în cuvinte (pe acest exemplu) prin:

     = două treimi din

     ≥ cel puţin două treimi (mai mult sau egal cu ...)

     Norocul este că la această lege nimeni nu face pe cîrcotaşul, toţi înţeleg ce a vrut să spună legiuitorul. Dar e bine să se evite astfel de situaţii. Ce costă o exprimare fără cea mai mică ambiguitate?

Valerius:

În discuţia noastră există un acord şi un dezacord.

Acordul:  ca şi dv., apreciez că „formularea din lege este, evident, prost făcută.” Este vorba de enunţul:  „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor.”

Dezacordul:

- Dv. spuneţi că enunţul: „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători (= doar dacă sunt prezente două treimi din numărul judecătorilor)” este dedus logic din enunţul din lege.

- Eu spun că dintr-un enunţ (premisă), „formulat prost”  nu se poate „deduce logic” o concluzie. Putem reformula premisa, putem să ne dăm cu presupusul, putem interpreta într-un context mai larg (aşa cum aţi făcut), dar din enunţul „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor.” nu se poate „deduce logic” enunţul dv. „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători.”

Dacă enunţul din lege ar fi fost acesta:

„Curtea Constituţională lucrează legal dacă şi numai dacă sunt prezente două treimi din numărul judecătorilor.”,

atunci el ar fi fost logic-echivalent cu enunţul dv.:

„Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători (= două treimi din numărul judecătorilor)”.

Administratorul forumului:

Dumneavoastră formalizaţi enunţul, îl dezbrăcaţi de limbajul natural şi atunci aveţi motive să nu fiţi de acord că cele două enunţuri sunt echivalente. Dar eu n-am spus nicăieri că sunt echivalente. Eu am spus, în mesajul 10037: Aşa se deduce logic din formularea articolului 51.

                Dacă şi numai dacă este, într-adevăr, exprimarea care exprimă echivalenţa. Dar în acest caz e vorba de echivalenţa dintre propoziţia din stînga: "Curtea Constituţională lucrează legal" şi propoziţia din dreapta "sunt prezente două treimi din numărul judecătorilor". Formal, A ⇔ B. Dar asemenea exprimări se fac de obicei în enunţuri de tip teoremă. În cazul nostru avem de a face nu cu o teoremă, ci cu o definiţie.

                Mai există, totuşi, o interpretare a enunţului din lege, o interpretare care contrazice cîrcoteala mea. Dacă sunt prezenţi 8 judecători M={1,2,3,4,5,6,7,8}, atunci sunt prezenţi 2/3 din total, deoarece putem forma cele 2/3 fie din mulţimea {1,2,3,4,5,6}, fie din {1,2,3,4,5,7}, fie din {1,2,3,4,5,8} ş.a.m.d., în total C₈² = 28 variante. La fel putem forma mulţimi de 6 elemente şi dacă sunt prezenţi 7 judecători şi dacă sunt prezenţi 9 judecători. Adică definiţia este cuprinzătoare, se referă la toate cazurile de la 6 judecători în sus. Dar şi aici poate interveni o cîrcoteală! O fi prezenţa legală, dar care dintre mulţimile formate din cîte 6 judecători ia parte la lucrări? Căci, după cum am văzut, în cazul a 8 judecători sunt 28 de variante! E clar că în concepţia legiuitorului iau parte la lucrări toţi 8, dar, după cum se vede, speculaţiile parcă nu au sfîrşit!

Dar am lungit discuţia prea mult. Eu mă refeream la limbajul natural, folosit de omul obişnuit, fără studii de logică formală sau de logică matematică. Dar dacă noi am ajuns să scriem cîteva mesaje pe această temă, înseamnă că oricine, într-un caz politic interesat, poate specula pe acest enunţ. Și atunci, îmi pun întrebarea de ce trebuie să lăsăm loc la interpretări? Ce îl costă pe legiuitor să fie mai clar? În cazul nostru, ce era rău dacă în textul analizat se intercalau încă două cuvinte, repectiv cuvintele "cel puţin". Cu ce era mai puţin concis sau mai puţin frumos enunţul propus de mine "Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul judecătorilor"?

Valerius:

„Dar am lungit discuţia prea mult.”

Înţeleg că sugeraţi întreruperea discuţiei. Îmi asum riscul de a vă deveni antipatic continuând-o.

„Dar eu n-am spus nicăieri că sunt echivalente.”

Într-adevăr, explicit nu aţi spus că sunt echivalente. Dar eu am considerat că în enunţul dv.: „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători, după cum se spune în articolul 51, deoarece 2/3 x 9 = 6.” exprimaţi, în mod implicit, echivalenţa logică a enunţului din articolul 51 cu enunţul dv.

Dv. spuneţi că nu aţi avut în vedere o echivalenţă, ci o „deducţie logică”. Într-adevăr, continuarea textului dv. justifică distincţia pe care o faceţi: „ Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători, după cum se spune în articolul 51, deoarece 2/3 x 9 = 6. Aşa se deduce logic din formularea articolului 51.

Prin urmare există alternativele:

- sau aţi afirmat echivalenţa logică a celor două enunţuri, dar această echivalenţă logică nu este reală. Cum dv. aţi admis că nu e vorba de o echivalenţă, nu mai este nevoie să demonstrez non-echivalenţa logică a celor două enunţuri;

- sau aţi afirmat că enunţul dv. este „dedus logic din formularea articolului 51”, dar enunţul dv. nu poate fi „dedus logic din formularea articolului 51”. Aici este nevoie să argumentez.

Cred că neînţelegerea noastră provine din faptul că noi folosim, în discuţia noastră, expresia „deducţie logică”  cu sensuri diferite.

Eu susţin că exclusiv din (= numai din) enunţul „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor.” (art. 51 din Legea nr 47/1992) nu se poate deduce logic enunţul dv.: „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători” (= doar dacă sunt prezente două treimi din numărul judecătorilor). Dv. scrieţi: „formularea din lege este, evident, prost făcută. Acest exemplu demonstrează încă o dată că legile din România sunt făcute fără cap. De aici decurg o mulţime de interpretări, după cum convine fiecăruia dintre combatanţi.” Aşadar, din chiar punctul dv. de vedere, dintr-un enunţ prost formulat se pot obţine tot felul de concluzii, „interpretări”. Dar asta nu este o deducţie logică. Deducţia logică riguroasă, conduce în mod constrângător, necesar, la o anumită concluzie, nu la o ţesătură de păreri. Iar enunţul dv. „Curtea Constituţională lucrează legal doar dacă sunt prezenţi fix 6 judecători” nu poate fi o concluzie dedusă riguros logic din enunţul „Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a două treimi din numărul judecătorilor”.

În concluzie, din punctul meu de vedere, atât afirmarea echivalenţei  logice a celor două enunţuri la care ne-am referit, cât şi afirmarea existenţei unui raport de deducţie logică între ele sunt greşite.

Am epuizat toate argumentele. Nu văd decât o justificare pentru a continua: semnalarea unor greşeli în argumentele mele.

Administratorul forumului :

           Continuaţi să-mi atribuiţi o afirmaţie pe care nu am făcut-o. Nu am făcut-o cel puţin din considerentede prudenţă. Dacă A este enunţul din lege şi B enunţul meu, atunci eu am spus A ⇒ B, ceea ce nu este totuna cu A ⇔ B. Dar asta nu înseamnă că se exclude posibilitatea ca A ⇔ B.

 Se ştie că prezentările de modă le fac fete înalte. Nu cred că într-un anunţ de forma "recrutăm fete pentru a deveni modele" veţi găsi cerinţa ca "fetele să aibă înălţimea de 170 cm", ci cerinţa ca "fetele să aibă înălţimea de cel puţin 170 cm".

  Nu am afirmat ceea ce spuneţi dv., ci am afirmat aşa cum stă scris acolo: Aşa se deduce logic din formularea articolului 51. Noi discutăm aici probleme de exprimare, nu de logică. Dacă afirmaţia din lege înseamnă ce am înţeles eu, atunci implicaţia trebuie luată ca atare, fără demonstraţie. Nu are rost să încercăm demonstraţii atunci cînd problema nu este de logică, ci de exprimare. Din acea exprimare lipseşte, cum am mai spus, expresia "cel puţin". Altfel, v-am arătat cum ne putem juca cu înţelesurile prin exemplele cu mulţimile din mesajul 10041. De ce nu mi-aţi dat dv. un alt înţeles care să justifice non-echivalenţa pe care mi-o atribuiţi? Căci eu m-am dezis de non-echivalenţă chiar prin interpretarea din exemplul cu mulţimile.

     Poate că cineva îmi va spune că enunţul din lege este perfect, dar îl întreb, enunţul meu "Curtea Constituţională lucrează legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul judecătorilor", cu ce este mai prejos?

     Am iniţiat acest dialog pentru că mi s-a părut că enunţul din lege nu este în concordanţă cu ceea ce a gîndit legiuitorul. Aceasta trebuia să fie problema de fond pe care s-o dezbatem, nu divagaţiile pe chestiuni de logică. Aş fi trecut sub tăcere acest aspect dacă n-aş fi constatat că în aceste zile au loc discuţii aprinse asupra unor legi şi mai ales asupra unor definiţii ca cea a listelor electorale care trebuie luate în calcul pentru stabilirea validităţii referendumului. Ideea mea de fond este că legile trebuie scrise cu claritate maximă, chiar cu riscul de a introduce redundanţe. Este preferabil să avem redundanţe, decît să avem ambiguităţi. Mai ales că legile nu prea folosesc simboluri şi operatori matematici.

Valerius:

„Aceasta trebuia să fie problema de fond pe care s-o dezbatem, nu divagaţiile pe chestiuni de logică.”

De acord, un cititor „standard” al forumului nu va fi interesat de subtilităţi logice.

Insistenţa mea cu privire la chestiunile de logică o justific astfel:

- În general dezbaterea problemelor necesită o abordare logică, măcar la nivelul „logicii naturale”. Nu-mi pot imagina vreo problemă autentică în rezolvarea căreia să nu fie necesară gândirea logică. În special „problema de fond” pe care aţi propus-o cerea o abordare logică, deoarece aţi pus-o ca problemă de gândire logică, măcar prin acel „Aşa se deduce logic din formularea articolului 51”.

- Am un interes special faţă de logică, inclusiv din motiv profesional. Cum ceea ce ştiu este mult mai puţin faţă de ceea ce urmează să învăţ, mă angajez în polemici cu interlocutori pe care-i bănuiesc a avea într-ale logicii un nivel de cunoaştere cel puţin egal cu al meu, tot aşa cum unul care vrea să se perfecţioneze în jocul de şah căută adversari care au măcar nivelul lui de şahist.

Aş mai avea multe de spus (începând cu, de exemplu, exprimarea nedumeririi privind juxtapunerea acestor enunţuri : „Aşa se deduce logic din formularea articolului 51. Noi discutăm aici probleme de exprimare, nu de logică.), dar am ajuns, în sfârşit, şi eu, la concluzia că am întins prea mult pelteaua.

Drept pentru care rog să fiu scuzat şi mă opresc.
Administratorul forumului:
Vă răspund la ultima nedumerire, cea cu juxtapunerea unor enunţuri. Cînd am scris primul mesaj pe această temă, şi cînd am folosit prima oară cuvîntul logic ("Aşa se deduce logic..."), nu m-am gîndit nicio clipă că voi genera o discuţie pe teme de logică, ca ştiinţă (v. logic). Am folosit cuvîntul în sensul obişnuit, de raţionament corect. În schimb, în propoziţia "Noi discutăm aici probleme de exprimare, nu de logică", sensul este de cel al ştiinţei (v. primul sens din dicţionar). Aşa stînd lucrurile, nu există nicio contradicţie şi sper că v-am lămurit. Aşa a fost în mintea mea. Dacă aţi înţeles altfel, de vină poate fi  exprimarea mea defectuoasă sau, poate, limitele limbii naturale. În general nu am răbdarea să-mi cizelez mesajele şi atunci pot apărea probleme de înţelegere greşită.
     Dacă vă plac discuţiile despre logică, ca ştiinţă, indiferent de ramurile ei, putem crea un subiect specific, aşa cum am creat subiectul de filosofie, care a fost creat special cu gîndul la dv. Nu sunt sigur dacă vor exista interlocutori!
Valerius:
 Domnule Nanu,
Pentru mine lucrul cel mai important este să ştiu că nu v-am supărat. Vă stimez cu adevărat. În schimb, am motive să fiu supărat pe mine însumi: ştiu că sunt sâcâitor, îmi propun mereu să mă opresc la timp, dar... nu reuşesc. I-am supărat pe mulţi cu pisălogeala mea.
     Nu am niciun motiv să fiu supărat. De aceea am creat acest spaţiu, pentru dialog. Interveniţi fără reţinere ori de cîte ori aveţi ceva de spus.
     [Moderator]

Am ajuns în ţara noastră slugi şi suntem cerşetori la noi acasă !

Doamne, e dureros de adevărat ceea ce a exprimat poetul patriot în această poezie !

România, ultimul bal !

Adrian Păunescu

 În loc să fim o ţară numai frați,

Simțim în noua epocă barbară,

C-am fost în viața noastră blestemați

S-ajungem chiriași la noi în ţară.

Din tot ce facem nu avem nimic,

Ne macină străine interese,

Faina noastră n-are spor nici pic,

Nici pâinea în cuptor nu ne mai iese!

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi

De zici că ești din neam ce nu se lasă,

Când am ajuns în ţara noastră slugi

Şi suntem cerșetori la noi acasă!

Trăim același tragic simțământ,

Sub politicieni şi sub contabili,

Că noi ca neam avem destinul frânt

Şi suntem de prisos şi nerentabili.

Umili ne cerem scuze de la toți,

Că nu ne-am chinuit destul în viaţă

Şi ne conduc niște fanarioți

Ce pe cei mici trădarea îi învaţă.

Şi vii şi morți amestecați acum,

Dispuși să emigreze se arată,

Mormintele se pregătesc de drum,

În România deromânizată.

Sus-puşii nu mai au nimica sfânt,

Ca pe cravate jurământu-şi schimbă.

Nu mai avem nici fabrici, nici pământ,

Vorbim şi limba noastră-n altă limbă.

Şi-acum se-aude clopotul fatal

Din vremuri de urgie şi de grindeni,

Şi este seara ultimului bal,

Din zori vom fi români de pretutindeni.

Probabil mâine aici va fi pustiu

Şi toți în pribegie vom porni-o,

Drum bun popor pierdut la un pariu,

Adio mamă patrie, adio!

Poet nebun, ce vorbe mai îndrugi

De zici că eşti din neam ce nu se lasă,

Când am ajuns în ţara noastră slugi

Şi suntem cerșetori la noi acasă!

Text reprodus după : politicalosii

Video: transsylvanus

Democraţie sau Diktat ?

           Există o dialectică a binelui şi a răului. În lumea noastră relativă, în oricare bine există şi rău, în oricare rău există şi bine, dar în proporţii diferite. 

Criza politică declanşată de procesul suspendării-demiterii lui Traian Băsescu are, pe lângă implicaţiile rele (adâncirea prăpastiei dintre „băsişti” şi „antibăsişti”, speculaţiile asupra monedei naţionale, umilințele la care suntem supuşi, ca ţară şi ca popor etc.), şi consecinţe benefice.

O consecinţă de acest fel este aceea că tot mai mulţi oameni din această ţară conştientizează că Occidentul nu este Moş Crăciun, că nu este nici Paznicul Democraţiei, cum pretinde, că factorii de putere din Occident susţin o personalitate politică sau alta, un partid sau altul în funcţie de gradul de promovare a intereselor acestor factori în România. Cancelarul german Merkel, ambasadorul şi emisarul Philip Gordon, reprezentând SUA, delegaţia FMI, Barroso ş.cl. au puternice motivaţii economice, politice, militare, geo-strategice în România. N-au scrupule atunci când e vorba de realizarea intereselor factorilor de putere pe care-i reprezintă.

              Până şi Petrică Roman, cel care, decretând că „industria este un maldăr de fiare vechi”, a pornit procesul dinamitării economiei socialiste şi al transformării României în colonie a Occidentului, a ajuns la concluzia că România este „în genunchi” faţă de „ăia din afară” şi că Traian Băsescu este vinovat de această îngenunchere. În emisiunea „Q&A” din 11 august 2012 (de la Antena 3, cu Alessadra Stoicescu), el a spus:

„Îmi displace foarte tare situaţia în care am ajuns: o Românie îngenuncheată,  ne dictează ăia de-afară. Detest să spun nişte lucruri care altădată le-aş fi considerat în afara oricărui spirit de libertate, democraţie, dar e o realitate. Am ajuns în genunchi în faţa celor de-acolo. Ei decid ce şi cum se întâmplă în România, pentru că şi-au găsit, ca să spun aşa, omul care să le întindă covorul. Şi poate că compatrioţii noştri români înţeleg atâta lucru: că ţărişoara asta, atât cât e ea, are şi ea o demnitate, are şi ea o demnitate care nu merită să fie călcată în picioare niciodată, sub nicio formă. 

Traian Băsescu-i vinovat de această îngenunchere, e vinovat de această umilinţă pe care o suferă România. El. Şi ca să spun mai simplu, pentru că dânsul a zis [unui chestor – n.m.,V.S.] „Cred că te-am făcut chestor”: Cred, domnule  Traian Băsescu, că te-am promovat de vreo 5 ori ministru. Nu e bine, domnu’ Traian Băsescu! Nu e bine ! Îmi pare rău că trebuie să spun chestia asta. Nu e bine ! Şi nu e bine în primul rând din motivul acesta: nu l-aş fi crezut niciodată, cum l-am cunoscut, că va fi atât de, cum să spun eu, cu un orgoliu atât de mare, cu o ambiţie atât de absurdă, încât să pună România în genunchi. Nu l-aş fi crezut. Aveam o altă părere. Nu are conştiinţă de sine, are numai conştiinţă de el, în termenii lui Constantin Noica”.

Mai bine mai târziu, domn Petrică, decât niciodată !

Rămân la convingerea că trebuie să facem front comun, ignorând momentan deosebirile dintre noi,   împotriva băsismului trădător de neam şi de ţară. Ultimul cuvânt în rezolvarea acestei probleme îl are Curtea Constituțională a României. Formal, CCR are, în această problemă, o putere mai mare chiar decât factorii de putere din Occident. Insistând cu imperativul „Lăsaţi CCR să decidă în mod independent !” Occidentul metropolitan a învestit cu maxima putere CCR. Dacă va mai exista un popor român, membrii CCR vor rămâne în istoria acestui popor, fie ca membrii unei instituţii care nu a trădat menirea ei fundamentală, respectarea spiritului Constituţiei,  forma juridică supremă  a puterii suverane a poporului, fie ca nişte bicisnici care au trădat spiritul Constituţiei şi au umilit majoritatea cetăţenilor cu drept de vot. Anticipez că, dacă Băsescu va fi demis, va fi sărbătoare în ţară, cam ca la Revelion sau ca în situaţia unei victorii importante a echipei de fotbal a României.

Zarva aceasta politică are şi o altă implicaţie rea: ne distrage atenţia de la un alt risc, pe care-l exprim în limbaj popular astfel: „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie”. Este un subiect care merită a fi dezvoltat într-un articol distinct.

Aşadar: Democraţie sau Diktat ? Este o temă de reflecţie pentru minţile lucide, în nopţile de insomnie indusă de grija pentru soarta ţării. Pentru ceilalţi – un cântec de leagăn: „Dormiţi liniştiţi, FMI  veghează pentru voi !”. Când vă veţi trezi, dacă vă veţi trezi vreodată, veţi constata că realitatea este un coşmar. Chiar şi pentru voi. Şi veţi dori să vă culcaţi din nou, dar realitatea-iad nu vă va lăsa, vă va induce insomnie.

Demnitate românească

          Unul dintre lucrurile care m-au întristat în toată perioada post-decembristă a fost atitudinea de slugi pe care politrucii români au manifestat-o în raport cu factorii de putere europeni şi euro-atlantici. De exemplu, până cu puţin timp în urmă, constituia un fel de tabu exprimarea unei critici, unui reproş faţă de un ambasador american în România, faţă de un demnitar din instituţiile UE, faţă de FMI, faţă de Mugur Isărescu însuşi. Dacă te comporţi ca o râmă, nu vei fi tratat ca om. Cât timp europarlamentarii români vor fi precum EBA (un fel de Elena Ceauşescu), cât timp un prim-ministru român va lua poziţia de drepţi în faţa demnitarilor din instituțiile UE, aceşti demnitari, precum Barroso, ne vor da porunci umilitoare, în dispreţ faţă de voinţa electoratului român.

          Prin conferinţa sa de presă de azi (10 august 2012), Norica Nicolai mi-a prilejuit trăirea unui sentiment de demnitate.

          Citez după „Gândul”:

          Europarlamentarul PNL, Norica Nicolai, a criticat atitudinea comisarului european pe justiţie Viviane Reding, spunând că aceasta ar fi trebuit să răspundă întrebărilor venite din România pe cale oficială şi nu pe conturile de socializare. „Îi cer doamnei Reding să trateze România ca un stat membru. România este stat membru al UE, este o ţară suverană şi răspunsurile le dorim pe cale oficiale. România nu trebuie să fie tratată cu răspunsuri pe conturi de socializare, pe Twitter”.

          Ea a adăugat că va propune, la începutul sesiunii legislative, o dezbatere „clară” despre conduita unor membri ai UE faţă de ţara noastră.  „Ştiu că Barroso şi Reding sunt membri ai PPE, dar valorile Tratatului de la Lisabona sunt valabile şi pentru comisarii europeni şi pentru România”, a declarat Norica Nicolai.

Video 

Căutând prin internet am constatat că NN a avut astfel de intervenţii şi acolo, în instituţiile UE. 

'Democraţia' post-decembristă din perspectiva crizei politice generate de referendumul de demitere a lui TB

Să ne amintim.

Nicolae Ceauşescu, un alt însetat de Putere, în dorinţa de a scrie propriul lui nume şi „Epoca de aur” cu litere mari în istoria ţării, a hotărât să facă Binele pentru poporului său, chiar şi cu forţa. Din perspectivă istorică, multe decizii ale lui s-au dovedit a fi greşite, altele multe s-au dovedit  a fi corecte. Greşeală majoră a fost că nu a comunicat în mod autentic cu poporul, nu a obţinut consimţământul poporului pentru înfăptuirea deciziilor respective. Astfel s-a ajuns în situaţia în care marea majoritate a poporului a ajuns să-l urască.

A venit decembrie 1989. Poporul, profund nemulţumit de privaţiunile la care a fost supus de regimul Ceauşescu, a căzut în capcana Marii Păcăleli (restauraţia capitalismului în forma neocolonialistă).   Gurişti telecomandaţi din Est sau din Vest au început să promită aducerea Raiului pe pământ: Libertate, Democraţie, Demnitate, Prosperitate etc. În fapt, s-a lucrat cu metode extrem de eficiente pentru transformarea României (ca şi a altor ţări foste socialiste) în colonie. Poporul a primit, în locul celor promise, şomaj, sărăcie, deteriorarea serviciilor de sănătate şi educaţie. Ni s-au prezentat ca binefaceri integrarea în UE şi NATO. Preţul acestor „binefaceri”: înstrăinarea unei mari părţi din avuţia naţională, cedarea controlului suveran asupra monedei naţionale; cotizăm din greu pentru bugetul UE, dar primim cu picătura; instituţiile noastre de apărare, de ordine şi de informaţii sunt sub control străin; militari ai noştri mor pe tărâmuri îndepărtate, pentru cauze care nu-s ale noastre; suntem permanent monitorizaţi, ameninţaţi, umiliţi de funcţionari care se răstesc la noi pentru că nu ne construim viaţa după cum poftesc ei, pentru că nu votăm cum vor ei şi pe cine vor ei etc.

Criza politică declanşată cu prilejul referendumului de demitere a lui Traian Băsescu a destrămat şi mitul manifestării democraţiei prin voturile cetăţenilor:

- Un număr mare de cetăţeni - 7,4 milioane – a decis demiterea lui Traian Băsescu din funcţia de Preşedinte al României.

- În ciuda acestui fapt, Traian Băsescu a declarat unui ziarist străin că se simte „mai puternic ca niciodată”! E clar că individul acesta nu are scrupule, că este incorigibil şi că este o piază rea pentru poporul pe care-l dispreţuieşte. În opinia mea, TB a rămas, chiar şi după suspendarea lui din funcţia de Preşedinte al României, cel care exercită puterea Preşedinţiei, el este în legătură cu factorii de putere externi, el controlează serviciile de informaţii, elemente din Procuratură şi din Curtea Constituţională a României. În mod deosebit, Antena 3 a prezentat fapte care evidenţiază exercitarea puterii de către Preşedintele suspendat. Traian Băsescu nu acceptă că a fost rejectat prin voturile a peste 7 milioane de cetăţeni, el se agaţă cu disperare de pârghiile Puterii.

- Marele capital internaţional şi-a manifestat făţiş sprijinul pentru cel care-i reprezintă interesele în chiar fruntea României. Personalităţi şi instituţii precum Merkel, Barroso, Reding, ambasadorul SUA, Comisia de la Veneţia, delegaţia FMI, organe de presă importante din mass-media capitaliste au intervenit brutal în procesul democratic din România, impunând condiţii favorabile băsismului. Mugur Isărescu însuşi, cel care este, prin sprijinul marii finanţe mondiale, cel mai puternic om din România,  a ieşit din poza lui de tehnocrat şi i-a urecheat pe politicienii care se războiesc, provocând prejudicii monedei naţionale, pe care, nu-i aşa ?, Măria Sa Mugur Isărescu o păzeşte cu preţul insomniei.

- Liderii antibăsismului, Crin Antonescu şi Victor Ponta, împreună cu USL, au venit cu promisiunea că se vor întoarce cu faţa către popor, către interesul naţional. Declaraţiile lor au fost percepute ca „naţionaliste” şi au iritat marele capital transnaţional, care a văzut în aceste declaraţii primejduirea propriilor lui interese. În consecinţă, Antonescu şi Ponta au început să-şi schimbe sloganurile din campania anterioară referendumului („Vreau o Românie în picioare, care respectă şi este respectată”, „Traian Băsescu şi PDL au vândut ţara pe nimic” etc.) cu declaraţii de fidelitate faţă de marele capital internaţional: „Nu vom schimba nicio iotă din înţelegerile cu partenerii noştri externi”, „Vom respecta înţelegerile privind introducerea managementului privat şi privatizarea unor întreprinderi” ş.a.m.d. Victor Ponta dovedeşte că învaţă cel mai repede lecţiile obedienţei faţă de marele capital internaţional. El a acceptat, în mod nedemocratic, fără crâcnire, precum un Emil Boc, Cele 11 porunci ale lui Barroso. Andrei Marga avea dreptate spunând că Ministerul de Externe „nu poate să compenseze (…) prostia celorlalţi” (făcea aluzie la acceptarea de către Ponta a condiţiilor impuse de Barroso) şi afirma că putea fi evitată presiunea externă care a cerut impunerea unui cvorum la referendum, dacă instituţiile statului ştiau să colaboreze. Victor Ponta a declarat: „Și eu și Crin Antonescu suntem interesanți să facem orice fel de sacrificiu personal sau politic pentru ca România să fie considerată și pe plan extern un partener viabil, un partener serios și o țară care respectă toate regulile democratice.” Aşadar, sunt mari „şanse” să avem aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.

                Atitudinea marelui capital internaţional faţă de evenimentele din România necesită o analiză mai atentă.

                Repet, marele capital internaţional nu este Moş Crăciun. Factorul determinant al comportamentului său este interesul mercantil. Sloganurile privind „apărarea democraţiei” sunt doar praf în ochi.

Dar interesele imperialiste, neocolonialiste nu mai sunt realizate în primul rând prin mijloace militare, ci prin mijloace perfide, cum este impunerea, prin corupţie, manipulare, a unor marionete în fruntea regimurilor politice şi a sistemelor financiar-bancare din ţările-colonii. Niciodată nu se mizează pe un singur om sau pe o singură echipă. Întotdeauna există un „plan B”. Manipulatorii ştiu foarte bine că Băsescu şi acoliţii lui sunt urâţi de marea majoritate a poporului, dar „băsismul” este „vrabia din mână”, care nu trebuie abandonată pe „cioara din par”. Mai există un motiv foarte important pentru susţinerea lui Băsescu: marele capital internaţional nu vrea crearea unui precedent constând în demiterea unui lider marionetă (= impus de el) prin voinţă populară, căci exemplul românesc ar putea fi preluat de alte popoare.

Angajarea delegaţiei FMI în discuţii cu guvernul Ponta şi cu Preşedintele interimar, Crin Antonescu, este un prim semn că marele capital internaţional începe să mizeze pe liderii USL. Dacă vor fi convinşi de jurămintele de fidelitate ale acestora, atunci Traian Băsescu ar putea fi demis înainte de sfârşitul mandatului de Preşedinte. Dacă nu, atunci acesta va fi menţinut în funcţie încă doi ani, ca un instrument de control al politicii USL.

                Ce ne va aduce viitorul ? Poate un Prim-ministru Ponta şi un Preşedinte Crin Antonescu, dacă vor fi pe deplin domesticiţi. Sau un Prim-ministru Ponta şi un Preşedinte Mihai Răzvan Ungureanu ori Cristian Diaconescu. Ceva este sigur: în oricare variantă, determinant va fi interesul marelui capital internaţional, nu voturile cetăţenilor.

                Există printre noi oameni lucizi. Dar vacarmul, manipularea nu ne permit să-i identificăm, să-i auzim, să-i citim. Un astfel de om este, în ciuda unor incoerenţe (pe care mi le explic prin faptul că nu are curajul de a spune tot adevărul), Ilie Şerbănescu. Printre altele, el susţine că:

- România este în condiţia de colonie (emisiunea „Punctul de întâlnire”, de la Antena 3, din 5 august 2012);

- dintre taberele aflate în luptă - băsismul şi antibăsismul - , câştigătoare va fi aceea care va oferi mai mult celor faţă de care suntem colonie.

               

                

Curtea Constituţională a României - Sfatul Înţelepţilor sau un grup de roboţi ?

Soarta referendumului din 29 iulie 2012 este sub imperiul deciziei Curţii Constituţionale a României. Prin această decizie, cei câţiva membri ai CCR au putere asupra destinelor a milioane de oameni.

Problema mea este: membrii CCR se vor implica în mod responsabil şi înţelept în luarea deciziei în spiritul şi litera Constituţiei ? Dacă ei vor gândi că rolul lor se rezumă la a verifica, aritmetic, îndeplinirea cvorumului, comparând numărul celor participanţi la referendum cu numărul celor de pe o listă de alegători mult diferită de numărul real (ne-ar trebui un Gogol, pentru a scrie "Sufletele moarte de pe listele electorale"), atunci nu avem nevoie de această CCR, formată din oameni plătiţi, fiecare în parte, cu sute de milioane de lei vechi, ne-ar fi suficient un robot, un computer !

Traian Băsescu – un „Preşedinte laş” şi mincinos

Prezint mai jos, pentru comparaţie, transcripturile a două intervenţii televizate ale lui Traian Băsescu.

Veţi constata că, potrivit propriei sale concepţii, el este „un Preşedinte laş”. Veţi putea constata singuri şi că minte.

Ce blestem o fi asupra noastră, de ce trebuie să avem în fruntea țării un astfel de om ? Cum e posibil ca un astfel de individ să rămână în istoria noastră, alături de mari personalităţi, ca Preşedinte al ţării timp de 10 ani ? Ce păcat ispășim ? Păcatul prostiei ? Al obedienței ?

Pentru cei care consideră că exagerez voi da o explicaţie detaliată.

Pe buletinul oficial de vot de la referendum era scrisă întrebarea: "Sunteti de acord cu demiterea presedintelui Romaniei, Traian Basescu?", existând două posibilităţi de răspuns: DA sau NU.

Traian Băsescu a cerut "românilor" să nu se prezinte la referendum, să nu voteze. 

De ce ? Trebuie să distingem între motivul real şi pretextul mincinos. 

Motivul real este că el ştia foarte bine că nu are nicio şansă să obţină mai multe voturi pentru respingerea demiterii !  Şi mai ştia că, prin însumarea voturilor pentru demitere cu cele pentru respingerea demiterii, s-ar fi realizat cvorumul ("pragul") legal necesar pentru validarea referendumului, consecinţa aproape certă fiind demiterea lui (s-a văzut în final că au votat împotriva lui aproape 90% dintre cei care au participat). 

Pretextul a constat în următoarea minciună perfidă: el a susţinut tot timpul că miza reală nu este demiterea lui, ci "legitimarea loviturii de stat" ! Adică a falsificat rostul referendumului, exprimat clar prin întrebarea de pe buletinele de vot, manipulând o parte din cetăţenii cu drept de vot. 

Prin îndemnul de neparticipare la referendum, Băsescu a realizat următoarele scopuri:

- a împiedicat realizarea cvorumului şi, prin aceasta, el poate obţine invalidarea referendumului (consecinţa fiind reîntoarcerea lui pe funcţia de Preşedinte);

- a făcut ca susţinătorii lui reali să se amestece cu cetăţenii care au drept de vot şi care nu au dorit să participe la referendum, dar care nu-s susţinătorii lui; pe baza acestei confuzii el a insinuat ulterior că toţi cei peste 10 milioane de electori care nu s-au prezentat la vot au fost împotriva demiterii sale.

Îndemnul la neparticipare la referendum este, după cum el însuşi declara în interviul de la TVR1,  "atitudinea unui Preşedinte laş".

Interviu la TVR1 (12 iulie 2012)

Jurnalistul :

Ce le spuneţi acestor oameni ? Pentru că am văzut multe opinii în rândul populaţiei de genul „Domnule, îl vreau pe Traian Băsescu jos ! Nu contează cum, nu mă interesează că respectă sau nu legea, noi îl vrem să plece de-acolo, de la Palatul Cotroceni !”

Traian Băsescu :

Eu o să plec prin decizia lor. Până la urmă, prin acest referendum, Preşedintele este la judecata poporului. Cum vor judeca, aşa se va întâmpla.

Jurnalistul :

Important e şi în ce condiţii vor judeca, cu prag de prezenţă sau fără prag de prezenţă.

Traian Băsescu :

Pentru mine n-are relevanţă. Eu am obligaţia să stau în faţa românilor şi să respect rezultatul referendumului.

Jurnalistul :

Dar aţi spus că nu e important acest lucru pentru dumneavoastră ?

Traian Băsescu :

Pentru mine nu este. Eu am alt obiectiv.

Jurnalistul :

E important acest mesaj pe care îl transmiteţi opiniei publice, pentru că ieri aţi lăsat impresia, sau cel puţin aşa a fost interpretată insistenţa cu care aţi spus că „românii nu vor participa la acest joc necinstit”, această insistenţă a fost interpretată în sensul că oamenii să stea acasă, susţinătorii dumneavoastră, să nu se realizeze condiţia de prezenţă.

Traian Băsescu :

Nu este adevărat. Pentru mine nu e important acest lucru.

Jurnalistul :

Dar ar trebui să fie, nu ?

Traian Băsescu :

Obiectivul meu este să obţin mai multe voturi cu NU, pentru nedestituirea Preşedintelui, decât cu DA. Eu nu sunt un om care să se ascundă sub un prag.

Jurnalistul :

Nu v-ar aranja situaţia următoare ? Nu se îndeplineşte condiţia pragului de prezenţă la vot, atunci referendumul este declarat invalidat, dumneavoastră reveniţi la Cotroceni, dar cu 7 milioane de voturi împotriva dumneavoastră.

Traian Băsescu :

Da, aici este dificultatea politică. De aceea vă spuneam: obiectivul meu este să obţin cu un vot mai mult pentru rămânerea în funcţie decât împotrivă.

Jurnalistul :

Deci nu le veţi spune susţinătorilor dumneavoastră să stea acasă ?

Traian Băsescu :

Nu. Ar fi atitudinea unui Preşedinte laş. Deşi, pe de altă parte, nu-i cinstit: un Preşedinte după 8 ani de mandat, dintre care ultimii 3 ani ani de criză, să-i ceri să aibă 51% din voturile electoratului. Este foarte greu. Dar nu vreau să rămân în funcţie „la masa verde”. Ştiţi cum e, când eşti campion „la masa verde”, la fotbal ? La Liga lui Mitică merge.

Traian Băsescu – apel către români (27 iulie 2012)

În calitate de Preşedinte ales, le cer românilor să nu fie părtaşi la o gravă ilegalitate care a dus la decapitarea conducerii statului. (…) De aceea îi rog pe români, îi rog, ei vor decide, să nu participe la acest referendum.

Video