Actualitatea unui mesaj liberal din anul 1905

Căutam în sfera internetului discursul lui Crin Antonescu în care ne îndemna să avem curajul de a fi naţionalişti şi am descoperit, cu plăcere, blogul domnului Cătălin Cornea. Aici am citit un articol al lui Vintilă Brătianu, din 1905, şi am fost uimit cât de actual este mesajul articolului.

I-am scris domnului Cătălin Cornea:

Valerius Said,
Permiteţi-mi, vă rog, să public aceste materiale (atât de utile în această perioadă de rătăcire naţională !) în blogul meu. Cred că, indiferent de deosebirile ideologice, avem, toţi, datoria de a acţiona pentru salvarea patriei, măcar a ceea ce a mai rămas din ea.
Mulţumesc.
Valeriu Stănescu

Catalin Cornea Said,

Ma bucur ca le considerați utile pentru a le retransmite pe blogul dvs.

O zi buna!

Valerius Said,

Vă mulţumesc. 

Redau, în continuare, articolul respectiv, după blogul menţionat.

Prin noi înşine!

(articolul este semnat de Vintilă Brătianu şi a apărut în Voinţa Naţională, 3/16 mai 1905)

”De câte ori vorbim de cei din urmă cincizeci de ani, conservatorii se revoltă când arătăm că mai toate faptele mari săvârşite au fost puse înainte, dacă nu întotdeauna se executau, de partidul naţional de altă dată, de cel naţional-liberal de azi.

 Această credinţă eşită din fapte, nu este a noastră numai, ci a masei celei mari a opiniei publice.

Taina acestei încrederi este o cunoaştere mai adâncă a nevoilor poporului român şi convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile; pe când neîncrederea în protivnicii noştri a fost sporită prin faptele lor.

Ceea ce s-a petrecut de la începutul redeşteptării noastre naţionale pe toate căile, se repetă, din nenorocire, azi din nou, cu mai puţină justificare, sub un guvern care poartă, orice s-ar zice şi el firma conservatoare.

Zicem, cu mai puţină justificare, căci neştiinţa boierilor vechi, necunoaşterea ţărei, nenorocirile trecutului puteau până la un punct oarecare întuneca judecata şi face pe unii Români chiar să caute totdeauna sprijin peste hotare, iar nu în puterilor noastre proprii.

A doua zi de retragerea lui Ştirbei-Vodă şi a armatelor străine din ţară, atunci când aproape un popor întreg era robit prin clacă, când comerţ românesc nu exista, când totul era sfera de acţiune a străinului, putea fi iertat ca nu toţi să vază aşa limpede ca generaţia de la 1848, putinţa redeşteptărei României prin ea însăşi.

Dar de atunci a venit Unirea, ’66, războiul, răscumpărarea şi exploatarea prin noi a căilor ferate, înfiinţarea Băncii Naţionale, a Creditelor financiare şi în urmă a Băncilor populare; într-un cuvânt în toate privinţele, sunt probe că putem să facem un loc de căpetenie Românilor în România.

De aceea zicem: cu cât se scurg, cu atâta este mai puţin justificat ceea ce un guvern conservator încearcă să facă azi din nou, să ne dea înapoi în redeşteptarea economică naţională.

Suflă iarăşi nenorocitul spirit vechiu, pe care îl vedem în forma tuturor concesiilor ce guvernul de azi aduce iar în discuţii; precum el a apărut şi în oneroasa conversiune care ne aduce surprinderi pe fiecare zi ce trece şi care arată slăbirea noastră faţă de poftele străinilor. Atunci când în România se exploatează şi se construiesc de 25 de ani, căi ferate, când vapoare cu personal român şi sub pavilionul naţional duc mărfurile noastre peste hotare, când instituţii de credit au rezistat crizelor celor mai acute şi au ajutat pe comercianţi, agricultori, industriaşi şi proprietari de case, când exploatatori şi specialişti români de petrol au arătat destoinicia lor, atunci când, în sfârşit, Statul şi-a stabilit printr-o luptă de 30 de ani creditul său, şi a făcut împrumuturi ca orice Stat occidental, atunci, zicem, nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare; nu este în sfârşit, îngăduit să iei ultimul expedient al Statelor în faliment: loteriile, pentru a face ceea ce cere o nevoe a ţării.

Nu. – Avem credit bine stabilit, avem probe că putem găsi între Români, personalul special pentru orice ramură de activitate, avem în sfârşit conştiinţa nevoilor noastre mai bine ca oricine alţii.

Suntem o ţară de treizeci de ani eşită de sub regimul capitulaţiilor în sensul larg al cuvântului; de aceea, avem dreptul de a impune azi ceea ce cereau cu tărie alţii acum cincizeci de ani pentru o ţară desunită, ocupată de armate străine, sărăcită şi incultă; să mergem înainte prin noi înşine, şi să nu dăm elementului străin decât strictul necesar.

Suntem convinşi că ceea ce face guvernul actual cu concesiunea căilor ferate, cu concedarea terenurilor petrolifere ale Statului şi a unei loterii, iar într-altă ordine de idei cu Conteciosul administrativ prin călcarea vădită a Constituţiei ce ne-am dat, nu mai corespunde nu cu nevoile noastre, dar nici cu simţămintele mulţimei Românilor, cari au altceva în vedere decât un câştig de samsar.

Şi oricare ar fi soarta pe care Corpurile legiuitoare, ce nu-şi dau seama de greşeala pe care o leagă din nou de numele conservator, o vor da acestor proecte, suntem convinşi că acei ce protestează în contra acestei întoarceri a noastră la sistemul ruşinos şi dezastruos al trecutului, au cu dânşii simţământul aproape unanim al opiniei publice, care, s-ar zice, vrea ca Ţara Românească să propăşească prin propriile ei puteri şi astfel, ca elementele ei să participe într-o măsură lărgită şi în toate ramurile de activitate ce se deschid.” (Sublinierea-VS)

Foarte interesant este şi comentariul domnului Cătălin Cornea:

„Scriu această postare pentru că a apărut recent în discursul lui Crin Antonescu [este vorba de discursul din cadrul mitingului USL din 7 aprilie 2012 -nota mea, VS] o temă de care societatea din ultimii 20 de ani s-a ferit și a abandonat-o în mâinile oamenilor de extremă: naționalismul.

Absența unei discuții corecte și echilibrate asupra naționalismului, naționalism pe care noi ca nație l-am abandonat din grija de a nu fi confundați cu politica delirantă a lui Ceaușescu sau din grija uneori ridicolă de a nu supăra pe nu știu cine (din țară sau afară), a născut generații de dezrădăcinați, generații de tineri care nu simt că fac parte dintr-o națiune și își înjură în permanență țara. E adevărat că am fost ajutați se avem această abordare nefirească și din interior și din afară… dar în esență noi suntem responsabili pentru ce am ajuns.

Unde este naționalismului romantic din secolul al XIX-lea? Unde este naționalismului caracterizat prin grija pentru reconstrucția valorilor trecutului, importanța acordată originii latine și istoriei naționale, promovarea tradițiilor, obiceiurilor și datinilor naționale?

 Dacă l-am fi avut, probabil că o parte din patrimoniul architectural al Bucureștiului și țării nu ar mai fi fost spulberat sub amenințarea rechinilor imobiliari, a făuritorilor de diamentrale N-S sau Mall-uri.

Un naționalism coerent nu trebuie să uite de interesele strategice ale țării, de necesitatea salvgardării comunităților istorice românești de lângă granițe, de necesitatea sprijinirii și promovării unui dialog corect cu minoritățile naționale, de necesitatea păstrării unui control al resurselor naționale în mâinile românilor.

PNL a fost catalogat că s-a transformat în anii de după revoluție în ”Partidul Liberal” eliminând de facto termenul ”Național” din denumirea sa. Întemeiată sau nu această etichetare, iată că acum Crin Antonescu vine să traseze o linie pe care românii trebuie să o redescopere, linia afirmării naționale, dupa 20 de ani de auto-deznaționalizare.

Sloganul liberal ”Prin noi înșine” a fost greșit interpretat în ultimii ani ca vizând individualismul fiecăruia dintre noi în societate, ”libertatea” fiecăruia dintre noi de a nu-i păsa de ceilalți. În realitate, sloganul ”Prin noi înșine” semnifică cea mai puternică idee națională, coalizând interesul comunităților locale și al națiunii în ansablu, în competiția națiunilor lumii. Cea mai semnificativă contribuţie pe plan teoretic şi practic la afirmarea principiului „prin noi înşine” a fost adusă de Vintilă Brătianu, primar al Capitalei, ministru de finanţe şi prim-ministru. Într-un celebru articol din 1905, intitulat chiar „Prin noi înşine”, Brătianu exprima „convingerea nestrămutată că prin noi înşine putem să ne desvoltăm pe toate căile” şi cerea „să nu dăm elementului străin decât strictul necesar”.

…”nu este permis să nu dai elementului naţional un loc de căpetenie şi a ruga pe concesionarii străini să construiască şi exploateze căi ferate, garantându-le venituri, a ceda terenurile petrolifere ale Statului pentru ca alţii să tragă folosul cel mai mare”…

Este lăudabilă redescoperirea de către Crin Antonescu a liniei afirmării naționale, dar întrebarea care se impune este dacă va reuși să imprime acest curent în propriul partid și în USL?”

Discursul lui Crin Antonescu pe care eu îl căutam în internet şi la care se referă şi domnul Cătălin Cornea este discursul rostit cu prilejul mitingului USL din 7 aprilie 2012.

În acel discurs, Crin Antonescu a spus:

“Vă mai chem, prieteni, – şi din dreapta şi din stânga – să mai avem curajul de a fi împreună şi fără teamă naţionalişti. Vreau să fim naţionalişti. Cât de naţionalişti? Cât francezii, cât englezi, cât germanii, cât polonezii, cât ungurii, cât grecii, nu mai mult, nici mai puţin. Ne e teamă să spunem asta, dar atâta vreme cât am dovedit că suntem deschişi spre valorile universale, spre valorile europene, spre valorile de toleranţă şi diferenţă, trebuie să spunem clar şi putem spune clar – şi de la dreapta şi de la stânga – în orice caz împreună: “Da, suntem naţionalişti, pentru că vrem să fim o naţiune puternică”. O naţiune puternică înseamnă stat puternic şi cetăţean puternic, o naţiune puternică înseamnă o naţiune cu locul ei, la masa lumii. O naţiune puternică şi o politică naţionalistă înseamnă că avem, respectăm şi apărăm identitatea naţională, interese naţionale şi o naţiune în sine.”

(am citat după blogul domnului Cătălin Cornea)

Înregistrarea video a discursului este aici .

Două articole de Mircea Platon, utile în vederea referendumului din 29.07.2012

Din „CriticAtac” am aflat de saitul lui Mircea Platon. E un sait interesant.

Recomand articolul „Nero Băsescu”, despre care cred că este de actualitate.

Câteva idei extrase din articolul „Nero Băsescu”:

„Nero a dat foc Romei. Caligula şi-a făcut calul senator. Pe Nero l-a urât poporul. Pe Caligula l-a urât elita senatorială.

Cât timp a dat foc României, elita noastră intelectuală a cântat din liră la picioarele şi a aşezat cunună de lauri pe fruntea despotului spân şi pizmaş.”

„Dar iată că românii nu s-au gudurat la picioarele tiranului, ci s-au răsculat.”

„Băsescu azvârle poporului capul lui Moţoc Baconsky şi rochia Elenei, Udrea. Iar Mihail Neamţu, omul de paie nu doar al Cotrocenilor, ci al stăpânilor preşedintelui care vrea să cedeze suveranitatea naţională în folosul Statelor Unite ale Europei, capătă reputaţie de om "antisistem".”

„În aceste condiţii, de manipulări grosolane ale realităţii, trebuie să ţinem cont că orice vot pentru băsiştii sub acoperire e un vot împotriva suveranităţii naţionale.”

Recomand şi articolul „Premierul şi crupierul”:

Câteva idei extrase din articolul „Premierul şi crupierul”:

„Regimul Băsescu are un uriaş deficit democratic. Creditorii lui sunt toţi cetăţenii români, fie că au ieşit în stradă, fie că nu. Românii care au ieşit în stradă au făcut-o pentru a protesta împotriva insolvabilităţii democratice, a falimentului moral şi politic al regimului Băsescu.” (...)

"democraţia, care înseamnă, nu voi obosi să o repet, guvernarea cu asentimentul poporului. E imposibil să conduci democratic un popor pe bază de limbaj dublu şi agenţi tripli." (...)

"Românii vor un premier dedicat poporului român. Premierul nu trebuie să reprezinte interesele alianţelor externe în România, ci să apere interesele poporului român în cadrul alianţelor externe. Până acum, alianţele au fost ale guvernanţilor, iar datoriile au rămas ale poporului. Singurul lucru în privinţa căruia România a mai rămas suverană sunt datoriile." (...)

"problema e că elitele politice ale României pornesc de la atlanticism şi EUrofilie şi nu mai ajung niciodată la patriotism. Şi cu toate astea, la îndemnul crupierilor globali corupţi, se încăpăţânează să facă mereu aceleaşi jocuri." (…)

"Eşecul regimului Băsescu marchează definitiv eşecul încercării de a construi o democraţie reprezentativă pornind de la reţetele globale neoliberale. (…) Eşecul regimului Băsescu marchează momentul de la care societatea civilă trebuie să înceteze să mai fie ficţiunea politică a mafiei economice neoliberale. Trebuie să ne articulăm economia pornind de la societate, nu să ne dezarticulăm societatea pornind de la interesele economice ale celor de aiurea. Şi trebuie să ne articulăm europeanismul şi atlanticismul pornind de la interesul naţional şi de la identitatea şi suveranitatea naţională. Pentru că invers, aşa după cum ne arată experimentele de până acum, nu se poate. Indiferent ce martingale ne vând ratonii de casino.”

Adrian Păunescu – Sfântul Ilie al poeziei noastre de după Tudor Arghezi

Azi e ziua de naştere a lui Adrian Păunescu.

Se ştie că Șerban Cioculescu îl considera pe Adrian Păunescu cel mai mare poet social de după Tudor Arghezi. Născut în ziua Sfântului Ilie, poetul a păzit cu biciul de foc al poeziei sale sociale valorile poporului şi culturii române. Şi acesta a fost doar unul dintre rosturile personalităţii sale culturale de o uluitoare complexitate.

Eternitate fericită, Maestre !

Câteva intervenţii în CriticAtac

Comentarii în:

TEMA: BNR, mîndria ţării

de Redacţia

Redacţia: 

„Cînd mai apare cîte un sondaj despre candidaţii perfecţi la preşedinţie sau despre personalităţile care inspiră cea mai mare încredere, Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României iese invariabil pe primul loc.”

Valerius spune:

19 iulie 2012 la 13:59

Trăim într-un fel de peşteră a „Democraţiei”, precum cea imaginată de Platon în dialogul filozofic „Politheia” (=„Republica”). Imobilizaţi fiind, prin frânghiile manipulării, nu vedem decât ceea ce ni se proiectează pe peretele peşterii. Conform cu „umbrele” pe care le vedem proiectate pe peretele peşterii, Mugur Isărescu este cel mai credibil om din România. Dar undeva, în spatele nostru, obiectul a cărui umbră o vedem proiectată pe peretele peşterii nu-i decât o marionetă manipulată abil de către păpuşari.

„Daţi-mi controlul rezervei monetare a unei naţiuni şi nu-mi va mai păsa cine va face legile acelei naţiuni.” (Mayer Amschel Rothschild, fondatorul dinastiei bancare Rothschild).

Vd. şi articolul meu: 

Mitul peşterii şi Zeigeist (2007)

Comentarii în articolul

Suspendarea consensului în „Pieţele” Universităţii[1]

de Adrian Deoanca 

Adrian Deoanca 

“Revolta proletariatului internaţional nu a avut loc niciodată, iar când revolta s-a produs, a avut loc mai degrabă în societăţile slab dezvoltate”.

Valerius spune:

19 iulie 2012 la 13:37

N-am înţeles dacă proletariatul s-a revoltat ori nu, dar principiul noncontradicţiei sigur s-a revoltat.
Logica e un moft atunci când scopul discursului e “mai superior”, de pildă criticarea lui Marx. Unii s-au îmbogăţit înjurându-l pe Maur.

Adrian Deoanca 

„nu e nici o eroare de logica. revolta cea mare, revolutionara, a proletariatului industrial nu s-a produs niciodata. cand au avut loc revolte – nu neaparat ale proletariatului – care sa schimbe una-alta, ele s-au petrecut mai degraba in est.”

Valerius spune:

19 iulie 2012 la 16:13

“nu e nici o eroare de logica.”

Acum sunt mai multe.

1). În propoziţia “Revolta proletariatului internaţional nu a avut loc niciodată” subiectul logic era “revolta proletariatului internaţional”.
În propoziţia “revolta cea mare, revolutionara, a proletariatului industrial nu s-a produs niciodata.” subiectul logic este altul, “revolta cea mare, revolutionara, a proletariatului industrial”.
Cele două propoziţii nu sunt logic-echivalente. E evidentă neglijenţa în gândire.

2). “cand au avut loc revolte – nu neaparat ale proletariatului – care sa schimbe una-alta, ele s-au petrecut mai degraba in est.”

Aici, “nu neaparat ale proletariatului” este o găselniţă în exprimare prin care vreţi să evitaţi recunoaşterea greşelii constând în încălcarea principiului noncontradicţiei. “Nu neapărat (=nu în mod necesar) ale proletariatului” nu spune că “Revolta proletariatului internaţional nu a avut loc niciodată”, nu exclude “revolta proletaritului internaţional”, doar sugerează că subiectul revoltei poate fi şi altă categorie (clasă) socială.

Cel mai bine ar fi să recunoaşteţi că aţi greşit. Suntem oameni, deci toţi putem greşi, inclusiv d.p.d.v. logic. Dar nu e onorabil să băltim într-o anumită greşeală, pretinzând că ne scăldăm în apă distilată.

Părrrrrerea mea…

Vă rog să mă iertaţi, domnule Victor Ponta !

          În articolul meu „Profeţia lui Filip Teodorescu” îmi exprimam neîncrederea în Victor Ponta.

Scriam acolo:

„Recent, acest Hopa-Mitică din politica românească, Victor Ponta, a fost chemat la ordin de Marele Licurici. Ieri-seară l-am văzut la… B1 TV ! Un discurs rece, meschin-calculat, parcă tras la xerox după cel al lui Mihai Răzvan Ungureanu ori al lui Cristian Diaconescu, în care ideea principală a fost că, atunci când va pune mâna pe maneta puterii în România, va executa  neabătut ordinele primite de la Marele Licurici, în chestiunea scutului antirachetă, a ratificării Tratatului Fiscal etc. Nici măcar nu mai era acid faţă de Băsescu. În cuvintele lui, pentru americani Băsescu este „un viitor fost om politic”, iar el, VP, este "un viitor om politic". Am înţeles: doar se va schimba prestatorul de servicii sexuale pentru Marele Licurici. Dacă vom supravieţui, vom fi călcaţi de copitele  acestui Ponta şi ale altor animale înfierate de Marele Licurici ani şi ani de aici încolo.”

          Evenimentele ulterioare, mai ales virulenţa atacurilor externe împotriva politicii de propăşire a României, promovată de Crin Antonescu şi Victor Ponta, m-au convins că am greşit faţă de Victor Ponta.

De aceea, consider că este moralmente necesar să-i cer iertare.

Vă rog să mă iertaţi, domnule Victor Ponta.

Şi nu uitaţi îndemnul lui Simion Bărnuţiu: Ţineţi cu poporul, ca să nu rătăciţi.

Speranţa USL-istă a României

Reamintesc: eu interpretez, comentez evenimentele politice din perspectiva unui comunist. Cei care nu acceptă această perspectivă ar putea să-şi protejeze „nervii” evitând lectura articolelor mele.

„Regimul Băsescu” a adus la apogeu politica post-decembristă de expropriere a românilor de avuţia lor naţională, în avantajul marelui capital internaţional şi al unor indivizi fără scrupule din fauna pedelistă, politica de transformare a României în colonie.

Restructurarea Puterii politice în România, în detrimentul regimului Băsescu, nu-i o revoluţie, ci o reformă în cadrul aceluiaşi stat burghez (denumit eufemistic „stat de drept”) ai cărui guvernanţi reali nu sunt cei pe care-i alegem noi, ci împuterniciţii marelui capital bancar şi industrial internaţional (FMI ş.cl.).

Nu pot paria, dar sper că între regimul Băsescu (inclusiv PDL) şi USL-işti este o deosebire. Sper că USL încearcă să salveze ceea ce se mai poate salva din demnitatea naţională şi din interesul naţional, sper că ne va scoate din condiţia de colonie în care am ajuns. Va fi extrem de greu: toate forţele economice, politice, mediatice care au interesul ca România să rămână o colonie vor accepta regimul USL numai dacă acesta le va promova, în continuare, interesele, preferând regimul USL pentru că are de partea lui, în deosebire de regimul Băsescu, încrederea, speranţa majorităţii cetăţenilor acestei ţări.

Antonescu şi Ponta au de ales între alternativele:

- ascunderea aceleiași Mării sub altă pălărie (camuflarea aceluiaşi regim antipopular şi trădător de patrie sub alte lozinci politice). În această variantă, ei vor sfârşi politic prin a atrage asupra lor o imensă ură, precum Băsescu;

- realizarea unei politici în interesul cetăţenilor României, inclusiv în interesul capitalului românesc, nedreptăţit în comparaţie cu marele capital internaţional. În această alternativă dificultatea cea mai mare va consta în înţelepciunea, diplomaţia, viclenia prin care se va evita confruntarea (violentă) cu instituţiile europene şi trans-atlantice care reprezintă interesele marelui capital internaţional. Sârbii, în opinia mea un popor cu o coeziune mai puternică şi un sentiment de demnitate naţională mai accentuat decât au românii, au încercat varianta confruntării făţişe cu duşmanii, dar consecinţele au fost tragice pentru ei.

Dacă şi în măsura în care Antonescu şi Ponta vor reuşi să realizeze o astfel de politică, ei îşi vor înscrie numele la loc de cinste în istoria acestui popor. Amândoi au calităţi reale prin care ar putea deveni mari personalităţi politice. O confruntare între ei, mai ales în această etapă, în care balaurul băsesc-pedelist n-a fost învins, ar fi dezastruoasă şi pentru ei, şi pentru majoritatea poporului, care-şi pune speranţa în ei.

Antonescu funcţionează eficient, în parametri maximali, Ponta este puţin jenat de scandalul „plagiatului”. El trebuie să se elibereze de acest complex. „Plagiatul” este un termen vag, nu are precizia termenilor matematicii. Nu avem criterii infailibile pentru a decide care lucrare plagiază şi care nu. E ca şi în cazul termenului „chel”: nu ştim câte fire de păr trebuie să-i lipsească unui om ca să spunem că este chel. Chestiunea dacă doctoratul lui este ori nu umbrit de acuzaţia de plagiat este secundară pentru omul politic Ponta. Dacă ar fi în discuţie cariera de cărturar, de profesor universitar a lui Ponta, atunci acuzaţia de plagiat ar avea o greutate mult mai mare. Găselniţa aceasta, privind plagiatul lui Ponta, este comparabilă cu găselniţa lui Emil Constantinescu „Credeţi în Dumnezeu, domnule Iliescu ?”, prin care E.C. a derutat opinia electoratului, căci în acel moment nu desemnarea  Patriarhului României era problema, ci alegerea Preşedintelui României.

Balaurul PDL-ist n-a murit !

          Am văzut transmisiuni televizate de la Convenţia Naţională a PDL. Sunt revoltat ! Ăştia n-au elementar bun-simţ. Dacă mai "guvernau" puţin, ar fi putut cânta veşnica pomenire a României. Dar au tupeul să se erijeze în patrioţi, imaculaţi !
          Unde eşti, Doamne ! Trimite-i lângă PNŢCD. Scapă-ne de balaurul ăsta !