Reamintesc: eu interpretez,
comentez evenimentele politice din perspectiva unui comunist. Cei care nu
acceptă această perspectivă ar putea să-şi protejeze „nervii” evitând lectura
articolelor mele.
„Regimul Băsescu” a adus la apogeu
politica post-decembristă de expropriere a românilor de avuţia lor naţională,
în avantajul marelui capital internaţional şi al unor indivizi fără scrupule
din fauna pedelistă, politica de transformare a României în colonie.
Restructurarea Puterii politice
în România, în detrimentul regimului Băsescu, nu-i o revoluţie, ci o reformă în
cadrul aceluiaşi stat burghez (denumit eufemistic „stat de drept”) ai cărui
guvernanţi reali nu sunt cei pe care-i alegem noi, ci împuterniciţii marelui
capital bancar şi industrial internaţional (FMI ş.cl.).
Nu pot paria, dar sper că între regimul
Băsescu (inclusiv PDL) şi USL-işti este o deosebire. Sper că USL încearcă să
salveze ceea ce se mai poate salva din demnitatea naţională şi din interesul
naţional, sper că ne va scoate din condiţia de colonie în care am ajuns. Va fi extrem de greu: toate forţele economice, politice,
mediatice care au interesul ca România să rămână o colonie vor accepta regimul
USL numai dacă acesta le va promova, în continuare, interesele, preferând
regimul USL pentru că are de partea lui, în deosebire de regimul Băsescu,
încrederea, speranţa majorităţii cetăţenilor acestei ţări.
Antonescu şi Ponta au de ales
între alternativele:
- ascunderea aceleiași Mării sub altă pălărie (camuflarea
aceluiaşi regim antipopular şi trădător de patrie sub alte lozinci politice).
În această variantă, ei vor sfârşi politic prin a atrage asupra lor o imensă
ură, precum Băsescu;
- realizarea unei politici în interesul cetăţenilor
României, inclusiv în interesul capitalului românesc, nedreptăţit în comparaţie
cu marele capital internaţional. În această alternativă dificultatea cea mai
mare va consta în înţelepciunea, diplomaţia, viclenia prin care se va evita
confruntarea (violentă) cu instituţiile europene şi trans-atlantice care reprezintă
interesele marelui capital internaţional. Sârbii, în opinia mea un popor cu o
coeziune mai puternică şi un sentiment de demnitate naţională mai accentuat
decât au românii, au încercat varianta confruntării făţişe cu duşmanii, dar
consecinţele au fost tragice pentru ei.
Dacă şi în măsura în care Antonescu
şi Ponta vor reuşi să realizeze o astfel de politică, ei îşi vor înscrie numele
la loc de cinste în istoria acestui popor. Amândoi au calităţi reale prin care
ar putea deveni mari personalităţi politice. O confruntare între ei, mai ales
în această etapă, în care balaurul băsesc-pedelist n-a fost învins, ar fi
dezastruoasă şi pentru ei, şi pentru majoritatea poporului, care-şi pune
speranţa în ei.
Antonescu funcţionează eficient, în
parametri maximali, Ponta este puţin jenat de scandalul „plagiatului”. El
trebuie să se elibereze de acest complex. „Plagiatul” este un termen vag, nu
are precizia termenilor matematicii. Nu avem criterii infailibile pentru a
decide care lucrare plagiază şi care nu. E ca şi în cazul termenului „chel”: nu
ştim câte fire de păr trebuie să-i lipsească unui om ca să spunem că este chel.
Chestiunea dacă doctoratul lui este ori nu umbrit de acuzaţia de plagiat este
secundară pentru omul politic Ponta. Dacă ar fi în discuţie cariera de
cărturar, de profesor universitar a lui Ponta, atunci acuzaţia de plagiat ar
avea o greutate mult mai mare. Găselniţa aceasta, privind plagiatul lui Ponta,
este comparabilă cu găselniţa lui Emil Constantinescu „Credeţi în Dumnezeu,
domnule Iliescu ?”, prin care E.C. a derutat opinia electoratului, căci în acel
moment nu desemnarea Patriarhului
României era problema, ci alegerea Preşedintelui României.
Postări
