Mămăliga care nu explodează

Domnul Ion Nanu scrie, cu năduf, în forumul dumnealui: ” Dacă nici asta nu e dictatură..., nu ştiu ce ar trebui să ne mai facă acest regim!”

  Ăștia ar putea să ne jupoaie în sensul propriu al cuvântului, iar noi doar am cârcoti. Ce să mai vorbim ipotetic, ăștia chiar au declanșat un genocid ! Nu degeaba purtăm eticheta ”mămăliga care nu explodează”. O slăbiciune majoră a noastră, ca popor, este aceea că suntem doar un popor de cârcotași. Noi, majoritatea umilită a acestui popor, nu reușim să ne organizăm politic, pentru a ne elibera de sub dictatura acestei minorități care și-a făcut un titlu de glorie din faptul că ia ”măsuri nepopulare”. Dacă democrația, în esența ei, înseamnă a lua măsuri nepopulare, atunci eu sunt chiar un analfabet într-ale politicii.

Îmi doresc atât de mult să-i văd pe acești trădători de țară și de neam în boxa acuzaților ! Dar, noi românii, am ajuns ca evreii în preajma venirii lui Isus, ne-a mai rămas doar speranța în salvarea printr-un Mesia.

Despre relativitatea judecăților de valoare

          Dintre cei care mă vizitați p-aici-șa, cel puțin domnul Bogdan îl cunoaște pe Domnul (neapărat) Traian Ioan, din forumul George Pruteanu. Domnia-Sa m-a vizitat p-acilea, dar a trebuit să-L scot din priză, căci purta după Sine o adresă web pe care n-o puteam accepta (”Antijidanism”; dacă aveți timp de pierdut, citiți în ”Taclale”), după ce L-am rugat să renunțe la ”antijidanism”. Și-a făcut o altă pagină, ”Traian Ioan”. 

          M-am gândit că e de bine să-i întorc vizita. Redau mai jos, spre amuzamentul cititorilor, ultima parte a ”dialogului” cu Domnul (neapărat) Traian Ioan.

Traian Ioan:  

”aţi rămas acelaşi superficial şi...”

Valerius:

          Bună ziua am dat, belea am căpătat. Dar nu-i bai, căci am observat că i-ați binecuvântat și pe alții (de exemplu în ”CriticAtac”). Sunteți prea deștept pentru lumea asta. Poate veți avea parte de mai multă apreciere pe lumea cealaltă.

          Valoarea de adevăr a judecății de mai sus e relativă, căci depinde de cel care o formulează. 

          Nu înțelegeți în ce sens valoarea este ”relativă” ? E ca în bancul acela cu Ițic și Ștrul. Ștrul nu înțelegea cum e cu relativitatea. Ițic îi spune: măi Ștrul, ia bagă tu nasul în curul meu. Ștrul bagă nasul. Ițic îi explică: vezi tu, măi Ștrul, tu ai nas în cur, eu am nas în cur, dar depinde de sistemul de referință. Așa-i și cu relativitatea.

          Bancul îl știu de la academicianul Eugen Macovski, care l-a spus într-o ședință cu profesorii de științe sociale, ante-89.

O concluzie care nu decurge logic din premise

În blogul domnului Bogdan a avut loc o discuție. Întrucât n-am putut insera acolo, în comentariul meu, reprezentarea grafică de mai jos, sunt nevoit să transcriu comentariul meu aici.

Domnule Florian Liviu,

Ați propus următorul silogism:

1.mișcarea legionară=naţionalism+ortodoxie ( Stoenescu )

 2.Bogdan=naţionalist + ortodox

Deci: Bogdan este legionar (aparține mișcării legionare).

Reformulat, silogismul este:

Toți legionarii sunt naționaliști ortodocși

Bogdan este naționalist ortodox

Deci: Bogdan este legionar.

Într-adevăr, vă înșelați. Concluzia nu este constrângătoare (nu decurge logic din premise), căci silogismul pe care l-ați propus nu este valid. Ambele premise sunt afirmative, deci termenul mediu (naționalist+ortodox) este nedistribuit în ambele premise. Se încalcă o lege generală a silogismului: ”Termenul mediu trebuie să fie distribuit cel puțin într-o premisă”. Silogismul suferă de ”eroarea mediului nedistribuit”.

Schema de inferență a silogismului propus de dv. este:

            PaM

            SaM

Deci :   SaP

Unde:

S: termenul minor (subiectul concluziei, care apare și în premisa minoră, a doua)

P: termenul major (predicatul concluziei, care apare și în premisa majoră, prima)

M: termenul mediu (care apare în ambele premise)

a: simbolul propozițiilor universal-afirmative.

Citirea standard este:

Toți P sunt M

Toți S sunt M

Deci: Toți S sunt P

Și din reprezentare grafică se poate constata că nu decurge logic din premise concluzia.

Premisa majoră (”Toți P sunt M”): sfera lui P inclusă în sfera lui M.

Premisa minoră: ”Toți S sunt M”  are 3 reprezentări posibile:

Toți S1 sunt M

Toți S2 sunt M

Toți S3 sunt M.

Concluzia ”Toți S sunt P” (”Bogdan este legionar”) corespunde doar cazului ”Toți S3 sunt M”.

Reprezentarea grafică:

Mugur Isărescu – Traian Băsescu – Daniel Ciobotea = Triunghiul Bermudelor ?

Îmi pun întrebarea din titlu și-mi vin în minte următoarele gânduri:

1). ”Dați-mi controlul asupra monedei naționale a unei națiuni și nu-mi mai pasă cine face legile”.

2). "Decât să sug... la mai mulți licurici mai mici, mai bine sug... la un licurici mai mare".

3).  Cine controlează păstorul controlează și turma.

Ce a fost la început, oul sau găina ?

Articol apărut în   Naparis, noiembrie 2002, p. 20
(revistă editată de elevii Grupului Şcolar ”Al. I. Cuza”, Slobozia, Ialomița)

          Cel care-ţi pune o astfel de problemă, într-un moment de divertisment, chicoteşte înfundat, conştient fiind de capcana pe care ţi-o pune în cale gândirii. Interlocutorul imprudent poate improviza un răspuns: ”oul !”. ”Şi oul din ce a apărut ?”, îl asaltează hâtrul. Imprudentul îşi încearcă ultima şansă: ”Din găină !!”, ”Dar găina din ce s-a făcut ?, vine replica-mat. Imprudentul conştientizează abia acum că a intrat într-o circularitate fără sfârşit, absurdă precum efortul lui Sisif.

            Lărgind perspectiva, vom spune că gândirea umană, angajată pe drumul nesfârşit al cunoaşterii, intră uneori în ”fundături”, cum sunt aporiile lui Zenon, paradoxurile, antinomiile kantiene, sofismele. Celebru este ”paradoxul mincinosului”: Cretanul Minos spune: ”toţi cretanii sunt mincinoşi”. Cum este enunţul lui Minos, adevărat sau fals ?

            Să revenim la problema ”ce a fost la început, oul sau găina ?”. Este un exemplu de problemă rău-pusă pentru că antrenează termeni vagi, ambiguităţi, confuzii. Pentru a-i sugera propunătorului că ”problema” este rău pusă l-am putea sâcâi astfel: care ”ou”, ”oul lui Columb” sau oul de raţă pe care l-am mâncat ieri la prânz ? Care ”găină”, cea pe care se ţine târgul de fete sau cea pe care o desenez aici, pe hârtia aceasta ? Care ”început”, cel al anului [2006] sau cel al erei creştine ?

            Sintetizând:

- ”problema” insinuează că în succesiunea ou-găină-ou-găină ar exista un Prim Ou sau o Primă Găină, ca un început absolut al seriei. Or, din perspectiva evoluţiei biologice şi, la limită, a devenirii universale, nu există un început absolut. ”Oul” sau ”Găina” au fost, de exemplu, la un moment dat, coacervatele din oceanul planetar;

- ”problema” se hrăneşte, de asemenea, din confundarea relaţiei dintre ou şi găină, ca entităţi concrete, cu relaţia dintre noţiunile de ou şi găină, care sunt abstracţii, idei. Dacă în cazul relaţiei dintre acest ou concret şi această găină concretă putem, prin cercetări adecvate, să spunem care ”a fost la început” (= anterior), în cazul relaţiei dintre noţiunile de ou şi de găină problema primordialităţii este lipsită de sens, căci în noţiunea de găină gândim şi nota că ea apare dintr-un ou, iar în noţiunea de ou gândim că el este o găină posibilă…

            Servindu-ne de logică, de dialectică, de ”spiritul de fineţe” (Blaise Pascal), gândirea umană poate depăşi astfel de fundături. Încercaţi şi voi: ce-a fost la început, sămânţa de grâu sau planta de grâu ? Părintele sau copilul ? Societatea  sau individul ? Ordinea sau dezordinea (haosul) ? Lumina sau întunericul ? Cauza sau efectul ? Materia sau spiritul ?

            Succes !

PS

Mi-am adus aminte de aceste reflecții ale mele cu prilejul unei discuții din blogul lui conumishu , pe tema raportului individ-societate.

Captivi într-o lume hâdă

Panorama deșertăciunilor, pe care ne-o oferă mass-media, îmi creează sentimentul că suntem captivi într-o lume hâdă, schimonosită, fără speranța de a o putea înfrumuseța ori de a evada din ea.

În Japonia s-au produs mai multe accidente nucleare. Așteptam știrea că progresul tehnic miraculos din țara super-roboților a rezolvat rapid problema. Dimpotrivă, am aflat că bogătanii, conducătorii marilor bănci au părăsit în grabă țara, precum șobolanii corabia aflată în pericol de scufundare. Au fost desemnați 50 de nefericiți care să se sacrifice, aruncând apă peste reactoarele supraîncălzite. Bogătanii sunt mai preocupați de pokerul de la bursă.

În Libia se desfășoară un nou episod al procesului diabolic de violare a popoarelor, după episoadele relativ-recente ”Irak”, ”Afganistan”, ”Serbia” și după episodul ”democratizării” estului comunist. Individul care, printr-un fel de blestem, ne conduce de câțiva ani, calcându-ne cu sadism  în picioare, a așteptat cu obediență porunca de la Marele Licurici, pentru a ne angaja țara într-o altă mizerie a istoriei mondiale.

Fanaticii unguri (fiecare pădure are uscăturile ei) lucrează cu metodă la hăcuirea României. Unii folosesc mijloace subtile, sărind dintr-o barcă politică în alta, pentru a rămâne veșnic la conducerea țării (forțele naționaliste românești, precum PRM, sunt împiedicate cu obstinație să ajungă la putere). Alți unguri, cinici, spânzură simbolurile istoriei noastre naționale în piețe. Subtil sau cinic, ei își înfăptuiesc politica pașilor mărunți de hăcuire a României.

Pesediștii și liberalii se joacă de-a opoziția, de-a dărâmarea guvernului. Până și proștii pricep că ei nu doresc în mod real să acceadă la putere, asumându-și riscul guvernării înainte de alegeri. Nu grija salvării patriei este prioritară pentru ei, ci calculul politic meschin al poziției în sondaje. Iliescule ! Țara piere ! E mai rău decât în vremea lui Ceaușescu, de ce nu mai faci o revoluție ? N-ai ordin de la Pătatul ? Lăsați-l în pace, cred că tovarășul-domn Iliescu își scrie memoriile, omițând adevărurile tenebroase ale ”revoluției” române.

Ne-ar trebui un partid de stânga autentic, care să grupeze pe toți oropsiții acestui sistem, indiferent de naționalitate. Contradicția fundamentală este între Capital și Muncă. Noul Cod al muncii este un instrument perfid în mâna Capitalului folosit pentru înrobirea Muncii.

Dirigintele Aurel Badea ne spunea, pe când eram elev de liceu, că ”deșteptul învață și din experiența altuia, iar prostul nici măcar din a lui”. Mă tem că nu învățăm nici măcar din propriile noastre necazuri trecute. Așadar ne merităm soarta.

Un omuleț de o zi

 

Acesta este David Cristian, cel mai mic nepot, de la fiu, al nostru. 

L-a născut maică-sa, Ramona, în 27 februarie (2011), 27 februarie fiind și ziua ei de naștere ! Fotografia (realizată probabil cu un telefon) este din 28 februarie. Așadar, un omuleț de o zi se încumetă să ia viața în piept, privindu-ne curios.

Multă fericire, David, alături de cei care-ți vor fi dragi !

Tataia Valeriu

02.03.2011


Omulețul  la o lună și jumătate de la naștere.