duminică, 17 iunie 2012

Naţionalizarea (socializarea) principalelor mijloace de producţie sau popor fără ţară ?


Nu-ţi trebuie un coeficient de inteligenţă de supradotat pentru a constata că scopul principal al celor care au regizat Marea Păcăleală din 1989 a fost privatizarea mijloacelor de producţie, deci restaurarea capitalismului în fostele ţări socialiste, inclusiv în România. De vreo 22 de ani poporul român este manipulat prin minciuni despre valoarea socială şi "naturală" (=conform "naturii umane") a proprietăţii private. Cei care n-au fost îndobitociţi de povestea asta, poveste de felul celei despre "hainele cele noi ale împăratului", pot constata că în cei 22 de ani poporul român a fost expropriat de aproape toată avuţia lui, moştenită de la Mama Natură şi de la strămoşi, ori creată prin muncă în timpul regimului socialist. Acum profitorilor le curg balele după ultimele mari proprietăţi rămase românilor: obiective din domeniul energetic, resurse naturale.
În toată perioada de după Marea Păcăleală am fost umiliţi: mereu ni s-au pus, în mod explicit, condiţii crunte („Dacă vreţi în Uniunea Europeană, atunci ne daţi nouă cutare şi cutare întreprindere, cutare şi cutare avuţie”, „Dacă vreţi în NATO, atunci renunţaţi la independenţă şi suveranitate, la mijloacele de apărare naţionale”) sau condiţii sugerate („Dacă vreţi să mai existaţi ca stat, atunci supuneţi-vă necondiţionat, altfel veţi păţi şi voi ce au păţit sârbii”). Am fost precum „indienii” din perioada colonizării Americii: ni s-au oferit mărgele de tarabă şi ni s-au luat aurul, pământul, libertatea, demnitatea umană. Am ajuns o colonie, iar mâine am putea deveni un popor fără ţară.  
Bineînţeles, toate nenorocirile astea n-ar fi fost posibile fără colaboraţionismul Cozilor-de-Topor.
Aşa gândesc eu: dacă nu vrem să fim „în ţara noastră slugi” şi „cerșetori la noi acasă”, atunci trebuie să ne trezim din hipnoza indusă prin basmul proprietăţii private ca panaceu social şi să ne păstrăm, măcar, ceea ce ne-a rămas din avuţia naţională. Sunt comunist, dar am consideraţie pentru oricare personalitate care manifestă patriotism. De exemplu, am consideraţie pentru Crin Antonescu, pentru că a avut curajul să spună „Nu trebuie să ne temem să fim naţionalişti, aşa cum sunt naţionalişti germanii, francezii”. Prin asta, liderul liberal a redat partidului respectiv dreptul de a se numi Naţional. Am consideraţie pentru profesorul Dinu C. Giurescu, pentru eforturile sale de trezire a sentimentului patriotic al românilor.
Din aceeaşi perspectivă, am consideraţie faţă de comuniştii şi socialiştii care nu şi-au abandonat, ca atâţi oportunişti în 1989, principiile, opţiunile. Astfel de oameni sunt profesorul universitar Gheorghiţă Zbăganu (fratele curajosului şi regretatului comunist asasinat din motive politice), Florian Liviu, titularul blogului „Anticapitalism”, Radu Florin, profesor, Bogdan „Voroşilov”, titularul blogului „Jurnal Bogdan”. Îi puteţi vedea, într-un filmuleţ de pe YouTube, conversând în spaţiul PAS (Partidul Alianţa Socialistă) despre valoarea socială a naţionalizării principalelor mijloace de producție. 

Prima parte a filmului este aici .


A doua parte a filmului este aici .


A treia parte a filmului este aici .


joi, 7 iunie 2012

Irina Loghin: "Treziţi-vă, români !"

          Zapând, am găsit-o pe Irina Loghin cântând (la „Etno” ?) „Treziţi-vă, români !”  Este mesajul unei mari artiste către poporul său, pe care-l iubeşte.



„Sufletul mă doare 
    Când văd nepăsare 
       Şi românii suspinând. 
   Văd durere multă,
Sărăcie cruntă 
             Şi românii mei plângând.


[Refrenul] 


Treziţi-vă, români, 
         Că noi suntem stăpâni 
      Şi aici vom sta mereu. 
    Treziţi-vă, români, 
       Oameni frumoşi şi buni, 
              Speranţa e-n Dumnezeu.


Mulţi în sărăcie,
Alţii-n avuţie 
       Şi minciună peste tot. 
Cine stăpâneşte 
    Nu se mai gândește 
              La cei care nu mai pot. 


[Refrenul]


Suflete rănite, 
Zile necăjite 
     În viaţa românilor. 
           N-or să moară caii 
      Când visează câinii, 
         Ţara nu este a lor. 

                                              [Refrenul]

Videoclipul poate fi găsit şi aici.

          Am fost mirat constatând că mulţi dintre spectatori dansau cu voioşie în timp ce Irina Loghin cânta acest cântec cu mesaj trist.
         Ulterior m-am dumirit: pe scenă au apărut Silviu Prigoană, „viitorul Primar General”  al capitalei, şi Sulfina Barbu, „viitorul primar” al nu ştiu cărui sector al capitalei.
           Aşadar era o adunare electorală a pedeliştilor. Ăştia ar dansa şi dacă s-ar cânta veşnica pomenire a României.