miercuri, 17 august 2011

Acceptarea tardivă a unor adevăruri referitoare la capitalism



După 22 de ani de capitalism ruinător de ţară, tot mai multe personalităţi din ţărişoara noastră relevă sau chiar critică beteşuguri inerente capitalismului, beteşuguri care pentru cei de bună-credinţă erau deja adevăruri evidente. Când aceşti băştinaşi susţinători obedienţi ai capitalismului exprimă astfel de critici ei nu dovedesc vreun curaj, căci nu poate fi vorba de curaj când aştepţi 22 de ani să vină semnalul de „liber la critică” din Vest. De exemplu, până mai ieri ar fi lins pantofii celor de la FMI; acum, după apariţia filmului documentar Inside Job  (premiat cu Oscar) şi a altor critici în Vest, devin şi ei critici viteji. Dar "mai bine mai târziu decât niciodată".

Mulţumiri Antenei 3.

Din emisiunea "Subiectiv" (11 aug.2011) 
  
Răzvan Dumitrescu : "cum să aştept eu tot de la America rezolvarea situaţiei când ăia care au declanşat criza în 2008 sunt în funcţii ?"

 Plecând de la un fragment din  Inside Job, Răzvan Dumitrescu lansează o provocare:  „V-am arătat (…) un material american, un documentar, care arată că oamenii care erau la butoane în mediul privat şi au generat criza în 2008 sunt acum în Administraţie sau tot la butoane, preluaţi de Obama. Ce şanse mai avem noi să se schimbe lucrurile din Statele Unite către noi ? (…) cum să aştept eu tot de la America rezolvarea situaţiei când ăia care au declanşat criza în 2008 sunt în funcţii ? (…) Mai sunt şanse de îndreptare când tot aia din 2008 sunt la timonă ? (…) Păi dacă ei sunt la timonă acum, pe noua criză din 2011, ce şanse sînt să se dreagă lucrurile ?”.

Petru Dandea (vicepreşedinte al Confederatiei Nationale Sindicale 'Cartel Alfa'): "Nu există nicio şansă ca oamenii obişnuiţi să scape din capcana aceasta a capitalismului de tip neoliberal"

„Niciuna, domnule Dumitrescu. Asta e de fapt problema gravă. Nu există nicio şansă ca oameni, oameni adevăraţi ca noi şi oameni obişnuiţi să scape din capcana aceasta a capitalismului de tip neoliberal, care asta face: mută masiv ceea ce noi muncim în buzunarele acestor indivizi. Şi culmea, (…) ei au omologi chiar şi în România; ei se bat astăzi să-i ţină în această capcană pe politicieni, plătindu-i masiv, evident, ca să nu ia măsurile de a readuce sistemul financiar global în locul lui”.

Ecaterina Andronescu (senator PSD, vicepreşedinte PSD): Stiglitz spune că minţile luminate racolate de sistemul financiar-bancar mondial lucrează pentru acest sistem, nu pentru societate.

„Ştiţi ce spune Stiglitz despre societatea pe care ne-aţi arătat-o ? Că sistemul financiar-bancar, în ultimii 20-30 de ani, a strâns cele mai luminate minţi, din cele mai importante universităţi din lume, că oamenii aceştia sunt în acest sistem, dar niciodată n-au lucrat pentru societate, întotdeauna au lucrat pentru sistem”.


Norica Nicolai (europarlamentar din partea PNL): asistăm la o criminalizare globală a sistemului de guvernare.

„Nenorocirea este alta. Asistăm de fapt la o criminalizare a sistemului de guvernare. Şi este o criminalizare globală. Ajungem să vedem ceea ce tradiţional numim „crimă organizată” în guvernare, asta este drama acum”.

Ionel Blănculescu: finanţa mondială conduce lumea, ea se află la originea crizelor economice cu urmări nemeritate pentru ţări ca România.

„Din nefericire, România, ca şi alte state, este condamnată să suporte reducerea cheltuielilor bugetare, poate într-un mod nemeritat, plătind pentru greşelile făcute de Statele Unite ale Americii şi de alte state din Uniunea Europeană”.
„Aceste înalte funcţii, pe care le vedem pe ecran, şi multe din clonele lor, care se află şi în Statele Unite ale Americii şi în state din Uniunea Europeană, fac parte din aşa-cunoscuta „finanţă mondială”. Finanţa mondială conduce omenirea, conduce lumea. Finanţa mondială ordonă credite de la FMI pentru deblocarea de sume pentru alte componente ale finanţei mondiale şi iată, la trei ani de zile de la prima mare lovitură, poate ultima şi cea mai puternică din ultimii 80 de ani, tot aceştia au creat acum criza datoriei din Statele Unite ale Americii. Au dus datoria din Statele Unite la 14. 800 de miliarde”.

Răzvan Dumitrescu:
„Domnule Blănculescu, făceţi-mi o listă cu omologii lor din România pentru data viitoare, pentru că ar fi interesant să-i ştim”.

E-he-hei ! Şi cât de interesant ar fi ! Oare cel mai iubit dintre români, domnul Mugur Isărescu, ar fi pe lista aceea ? Vorba lui Răzvan Dumitrescu: mă întreb, aşa, ca şi construcţie.

Din emisiunea "Sinteza zilei" (11 aug.2011)

Călin Popescu Tăriceanu

Profilaxia administrată de FMI crizei economice nu este corectă (video)

         „Politica administrată a fost următoarea, care s-a aplicat, din păcate, şi în România de către Fondul Monetar, cu Banca Mondială şi, din păcate, cu Comisia Europeană, şi anume: austeritate. Şi de doi ani de zile, doi ani jumătate, asistăm la un program de austeritate care vedem că nu dă roade. Şi acum, tratamentul în continuare care este ? Mai multă austeritate. (…)  Este clar că guvernul actual nu ştie altceva să facă decât să aplice mai multă austeritate.
          Sigur că austeritatea, într-o perioadă de criză, nu este un lucru care să fie dat la o parte, să fie desconsiderat, dar nu este suficientă. (…) Fără reluarea creşterii economice, România nu va reuşi să iasă din actuala criză.”


România trebuie să-şi reclădească structura industrială (video)

Un deceniu irosit în România (video)



duminică, 7 august 2011

Cum să ajungi Preşedintele Coloniei România

Prin intermediul emisiunii Subiectiv din 2 august 2011, emisiune a postului tv. Antena 3, Olguţa Vasilescu ne spune cum poţi să ajungi Preşedintele României, al coloniei România, adaug eu.

Aici un extras din emisiunea respectivă.
Aici înregistrarea întregii emisiuni.
Fragmentul menţionat: de pe la reperul temporal 02:27:00

sâmbătă, 6 august 2011

Despre naţionalism (naţionalism – comunism; naţionalism – capitalism)


          Domnul Florian Liviu scrie în blogul dumnealui:

din păcate România nu s-a smuls în pofida a aproape 45 de ani de regim socialist, din mentalitatea fascistă. E absolut îngrozitor.”

          Îi răspund aici (iertaţi-mi egoismul, dar trebuie să ofer, din când în când, ceva de citit celor care au amabilitatea de a mă vizita).

          Sau eu nu vă înţeleg punctul de vedere, sau dv. nu sunteţi consecvent în ideile pe care le exprimaţi. Există suficiente dovezi în textele dv. (citatul de mai sus este o astfel de dovadă) din care reiese că identificaţi naţionalismul cu fascismul. Din această perspectivă, faptul că m-aţi apărat împotriva acuzei potrivit căreia am manifestări „fascistoide”, deşi am declarat că nu văd o incompatibilitate între calitatea mea de comunist şi apartenenţa mea la naţiunea română , îmi apare ca o inconsecvenţă.

          Dv. insistaţi în a prezenta raportul corect dintre calitatea de comunist şi apartenența la o naţiune prin raportul dialectic „conţinut-formă”: „Am mai spus-o şi o repet. Stalin a insistat deseori pe ideea că trebuie să fim comunişti în fond şi naţionalişti în formă”. Acest principiu sună frumos, dialectic. Dar în fapt reduceţi „forma” la o fantasmă, nerecunoscându-i nici un drept de a influenţa „conţinutul”, etichetând ca „fascism” orice tendinţă de influenţare a „conţinutului comunist” de către „forma naţionalistă”.

          De mai multe ori aţi recurs la teza marxist-leninistă  „practica este criteriul adevărului”. Domnule Florian Liviu, practica ne indică adevărul că există oameni reali-concreţi care trăiesc sentimentul apartenenței lor la sistemul de valori propriu unei comunităţi naţionale. Asta ţine de conştiinţa propriei lor identităţi. Desigur, trăirile acestea sunt mai simple ori mai complexe. De pildă, pentru un om care prin genitorii lui este ruso-ucrainean, nostalgia apartenenţei la sistemul de valori al URSS poate fi o componentă a conştiinţei propriei lui identităţi şi nimeni nu are dreptul să ia în derâdere acest sentiment.

          Nu susţin că naţionalismul nu poate avea şi ipostaze bolnave, de tipul xenofobiei. Istoria m-ar contrazice. Susţin că naţionalismele, bazate pe respectarea unor valori general-umane (cum sunt valorile comuniste), nu sunt rele. 

          Unul dintre tertipurile prin care s-a reuşit restauraţia capitalismului a fost subminarea sentimentelor naţionale. De exemplu, în acel decembrie al Marii Păcăleli, s-a insinuat că László Tőkés este un erou al luptei pentru „drepturile omului”, ale unui om abstract, fără identitate naţională şi că, în consecinţă, trebuie sprijinit de către oricine, ignorându-se sentimentele naţionale, etichetate ca fiind „ceauşiste”. Mă întreb, ce trăire au acum românii care l-au sprijinit pe acest individ, care acum îşi etalează cinic  naţionalismul bolnav, extremist, românofob ?

          Este ştiut că globalismul este o tendinţă a capitalismului interesat de extinderea pieţei pe care o controlează. Naţionalismele îi apar (capitalismului globalist) ca bariere în realizarea interesului menţionat, de aceea capitalismul foloseşte toate mijloacele din dotare pentru a anihila naţionalismele care se opun globalismului-malaxor. 
  
          Analiza mai atentă relevă faptul că profitorii capitalismului globalizant nu au, însă, scrupule în a folosi pârghiile naţionalismului pentru a-şi apăra centrul expansiunii sale. Observaţi cu câtă fermitate este împiedicată dezintegrarea economică, statal-politică a SUA – nucleul generator al capitalismului cu tendinţe globalizante, instrumentul militar al promovării intereselor acestui capitalism. Acolo, în nucleul generator al capitalismului mondial, naţionalismul este la el acasă. Americanul este încurajat să fie mândru de istoria de doar câteva secole a naţiunii americane, de Părinţii Fondatori ai ei, să ţină mâna în dreptul inimii când se cântă imnul naţional, să fie prudent faţă de reacţiile străinilor, prezumaţi ca potenţiali terorişti. Numai prin intermediul băncilor, al crizelor economice, financiare, mai mult ori mai puţin induse, al speculaţiilor perfide, fără acest „acasă” al capitalismului, cu arsenalul lui, dominaţia Lumii de către profitorii capitalismului mondialist ar fi imposibilă.