miercuri, 25 mai 2011

Moare Ţara ?



 Ieri Adrian Păunescu, azi Fănuş Neagu, mâine…
Ce va mai rămâne în ţara asta, ale cărei bunuri materiale sunt jefuite şi ale cărei mari personalităţi ne părăsesc,  prin inexorabilul proces al morţii ? "Deşertul pentru totdeauna" ?

sâmbătă, 14 mai 2011

Iubirea şi vârstele omului

Cu mult înainte de Cel mai iubit dintre pământeni, romanul în care Marin Preda a scris „Dacă dragoste nu e, nimic nu e”, apostolul Pavel, în Întâia Epistolă către Corinteni (13), a subliniat importanţa dragostei în întreaga existenţă umană, a dragostei ca gen, în care se include specia iubirii bărbat-femeie.


Se pare că la Ovidius putem găsi altă opinie: „Dragostea e ridicolă la bătrâneţe”. Dacă dăm crezare clevetitorilor, prin etalarea sentimentelor lor în mass-media, Iurie Darie şi Anca Pandrea au oferit un exemplu în sensul cugetării lui Ovidius. Există, însă, şi opinii care privesc cu simpatie dragostea la vârstă înaintată, inclusiv faţă de partener mult mai tânăr: „Charlie Chaplin şi OanaO’Neil sunt unul din cuplurile cunoscute care, căsătorindu-se, au provocat uimire şi luări în derâdere: ea avea doar 17 ani, iar el – 64, şi divorțase de trei ori. Însă ei au fost destul de puternici ca să nu dea atenție prejudecății sociale. Au continuat în mod înverșunat să-i scoată din fire pe clevetitori, prin căsnicia lor fericită şi reușită, prin copii frumoși şi sănătoși”.
  
Lucian Blaga, filozoful  nostru  poet,  scrie în Trei feţe:

Copilul râde:
 "Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"

 Tânărul cântă:
 "Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"

 Bătrânul tace:
 "Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"


Această reflecţie filozofico-poetică este terminusul cugetării despre relaţia iubire – vârstă sau este doar punctul de plecare al unei alte cugetări pe această temă ?
                Poate că problema pusă nu poate fi rezolvată doar cu raţiunea pură, căci, aşa cum scria Blaise Pascal, gânditorul francez care a cercetat în profunzime universul uman, inima îşi are propriile ei raţiuni, pe care raţiunea nu le cunoaște...

Cui îi este frică de Partidul Comunist Român ?

          Am descoperit, cu întârziere, un articol foarte interesant al domnului Adrian Cosereanu, articol din care preiau fragmente, fără a avea acceptul autorului. Sper că domnul Adrian Cosereanu nu se va supăra. Tot fără acceptul autorului am făcut unele corecturi necesare în text, pentru a uşura lectura.

Articolul poate fi citit aici:

20.01.2011 16:11:25

Adrian Cosereanu

În urmă cu mai puțin de o luna de zile, Tribunalul București, prin Sentința Civila Nr. 32 a hotărât respingerea schimbării de denumire a PAS (Partidul Alianța Socialista) în PCR. Ședința şi lucrările ei au fost trecute sub tăcere şi nimeni nu a știut prea multe, nici chiar presa, iar majoritatea populației nu a știut nimic de această decizie cu conotații majore pentru eșichierul politic românesc şi nu numai.
Am să redau în finalul articolului meu hotărârea în totalitate, cum a fost elaborată de Tribunalul București, pentru a se vedea cum sună democrația şi sub ce tertipuri ascund cei care conduc ţara teama lor de a nu le fi perturbată liniștea prin care să asuprească şi să ducă la sapă de lemn un popor. 
De ce le este frică acestor măscărici atât de așa zisa stângă, cât şi de dreapta, care îmbuibați dorm la ședințele Parlamentului României, care dau legi împotriva poporului pe care cu necinste îl conduc? Sigur că denumirea de PCR aduce o oarecare melancolie a unor vremuri bune pentru unii români dar si o respingere din partea altora. Este un sentiment profund democratic care se poate exprima prin alegeri, în mod civilizat. Oare pot ei face diferența între regimul Ceaușescu şi actualul regim Băsescu, limitând posibilitatea de a alege din punct de vedere politic pentru poporul român? Este mai mult decât evident că viața politică se dorește a fi polarizată de două partide si anume PSD si PD-L, doua partide care nu numai că nu au făcut nimic, dar unul, PSD, este o minciună din punct de vedere al doctrinei socialiste si induce sentimentul inutilității socialismului in Romania si chiar compromite grav ideea de socialism, fiind ținut de UE numai pentru munca de discreditare a mișcării de stânga, iar cel de-al doilea este susținut pentru a face jocul UE si al tarilor dezvoltate de a lăsa sa penetreze capitalul străin in economia României si de a prelua sistematic si cu pași mari controlul vestului asupra a tot ce mișcă in tara noastră. Aceste doua partide de servitori, intr-un mod sau altul, sunt agreate parțial de o parte a poporului, căruia nu i se mai da o alta alternativa. (…)
Daca Partidul Comunist Roman nu mai este o soluție si nu mai este dorit de popor, nu mai este o alternativa si aduce aminte numai de lucruri rele, de ce nu este lăsat sa se compromită in fata “binefacerilor” capitaliste, in fata “bunăstării” actuale a poporului si mersului pozitiv al economiei, daca asta este realitatea?
Dreapta si extrema dreapta de pe întreg spațiul European sunt admise, ba mai mult, guvernele maghiar , englez, francez si altele, au acceptat in parlamentele lor mişcări de dreapta de sorginte fascista, le considera parte a echilibrului politic, iar in situația Ungariei chiar se face front comun între Fidesz si Jobbik. Unde este libera exprimare politica? De ce sunt forțați oamenii si se încearcă o îndoctrinare de dreapta chiar in momentul când Europa însăși este bântuită de greve si mișcări violente de strada împotriva unui sistem care este clar ca nu mai poate controla situația si este perimat? De ce nu este lăsat un partid de stânga, chiar si comunist, sa se exprime in Romania? El poate exista in Franța, Portugalia, Germania, Italia, Grecia, Norvegia si multe alte state europene si in SUA si Canada, dar nu poate exista in Romania. Oare Romania nu trebuie sa se alinieze la democrația europeana sau trebuie sa o facă numai atunci când doresc cei care conduc tara ? Fără  discuție ei nu fac de capul lor si sunt comandați de la Centrul UE.
In 2015 se va termina restricția de a putea fi înregistrat in statul german Bavaria partidul nazist al lui Hitler. Ce va fi atunci? Cei care au pus restricția au mizat pe faptul ca acest capitalism va merge atât de bine incit nimeni nu se va mai gândi la apariția pe scena politica a acestui partid național-socialist in Germania. Uite ca a apărut in Ungaria, in Anglia, Franța, Austria si nu numai. Uite ca, in pofida faptului ca s-a mizat pe dispariția biologica a celor care promovau si făceau propaganda acestui partid, el a reapărut in alte zone si va apare cu siguranţă in Bavaria. Cine il construiesc? Tinerii !! De ce o fac, se simt ei in siguranță, au devenit ei mai prosti, simt ei ca acest sistem capitalist le aduce avantaje si ei le refuza? Am văzut protestele împotriva deciziilor aberante, pentru Franța, pe care le-a luat Sarkozy, mișcări de stradă masive. Culmea, in fruntea mișcărilor se aflau tinerii si nu cei care luptau pentru o vârstă a pensionarii mai mică. Deci si tinerii au înțeles ca acest aspect îi afectează ca de altfel cea mai mare parte a deciziilor glumețului Sarkozy.
Se acreditează ideea ca acest Partid Comunist din Romanian va fi adus de bătrâni melancolici ai sistemului si nu va avea nici un viitor. Dar de ce bătrânii sunt impotriva acestui “binefăcător” si de “respect” capitalism? Au trăit ei altfel decât marea majoritate a populatiei, au fost ei privilegiați ai cozilor imense la alimente din fata “Alimentarilor”, au fost ei serviți la măcelărie funcție de vârstă, după ore petrecute pe scăunele? Nu, sub nici o forma, nu este un răspuns pozitiv la aceste întrebări. Ei se simt mai in ne-siguranţă acum, ei se simt mai afectați si fără speranță, ei au sentimentul ca au muncit si luptat degeaba, ca au indurat frigul degeaba, ca au mers pe scara autobuzelor dimineața la lucru degeaba, ca au ieșit in strada sa protesteze si li s-au furat drepturile pe care părea ca le-au câștigat, că familiile lor sunt mai sărace si copii lor nu mai pot sa îşi ducă traiul si nu îi pot ajuta după un efort “la rece” de ani de zile.
Ăsta este motivul pentru care Băsescu & Co nu dorește reactivarea PCR-ului, este clar ca le este frica, este clar ca sunt conștienți ca au făcut ceea ce nu trebuia sa facă dar si-au văzut interesul personal si de grup, este clar ca se așteaptă la pedepse, este clar ca le place puterea si ca sunt in cârdășie cu forțele ce spoliază Romania, este clar ca înțeleg ca poporul o duce mai rău si ei mai bine, este clar ca pierd pe zi ce trece din popularitate si pot sa fie îndepărtați, dar acum pot fi îndepărtați de alti hoți, care le convin de minune, cei din PSD cu gașca Hrebenciuc, Geoana & Co. De ce acești socialiști ai lui Geoană, care au fost membri PCR marcanți iar părinții lor chiar au ocupat funcții superioare in stat, nu se opun respingerii activării PCR? Oare ei sunt de stânga si comuniștii nu sunt ? Oare comuniștii pot rupe un echilibru al furtului generat de combinația PSD – PD-L? Oare așa de ermetic trebuie închis sistemul politic românesc pentru ca nimeni sa nu penetreze in interiorul lui, mai ales forțele de stânga?
Se vorbește de CEDO si de avizul pe care ei trebuie sa îl dea României pentru a avea un partid comunist. Dar CEDO a dat aviz favorabil partidelor naziste din Europa si nimeni nu a spus nimic. CEDO a acceptat partide socialiste si comuniste in Europa de Vest si nimeni nu a obiectat, dar a făcut-o pentru ca ele nu aveau o tradiție asemenea celui din Romania si puterea nu se vedea in pericol, dar in Romania pericolul pentru gașca Băsescu este evident în a pierde puterea.
Hai sa vedem care sunt punctele “forte” ale respingerii PCR de către instanța de judecata. 
Ei vorbesc de siguranța naționala, dar spectrul politic actual asigură siguranța naționala prin legi contrare siguranței naționale. Oare lipsa siguranței financiare a romanilor si a drepturilor de deplasare libera in UE si Schengen nu sunt “avizate” pozitiv de conducerea tarii care nu se lupta pentru aceste încălcări flagrante? Oare faptul ca doresc sa monteze scuturi antirachetă americane si alte bazaconii militare costisitoare si fără substanță, în Romania, nu sunt atentate la siguranța națională ? Oare poate exista siguranța naționala fără mâncare pe masa? A cui siguranță o apără ei si de ce? Protipendada de vagabonzi ai lui Băsescu vorbeşte de pluralism politic, ca o condiție a existentei societății românești, o garanție a democrației constituționale, dar atunci care este diferența dintre Ceaușescu si el, cam cum pune el in scenă perfid acesta “democrație de casa” ? Oare un partid ca PCR nu poate fi inclus in democrația pluripartidistă ? Legea răstălmăcită de corifeii băsescieni spune că “pluripartidismul contribuie la definirea si exprimarea voinței politice a poporului, respectând suveranitatea naţională, integritatea teritorială, ordinea de drept si principiile democrației”.

Hai sa le luam pe rând.

          1. Cum poate un partid sa contribuie la definirea si exprimarea voinței politice atâta timp cit apariția lui pe scena politică este împiedicată de dictatorul Băsescu, pe motive puerile si generale, așa cum le găsește el in toate discuțiile începând de la grădinițe si terminând cu sistemul judiciar ?
          2. Partidul Comunist Roman nu respecta suveranitatea ţării? Păi cred ca niciodată in timpul când la conducerea ţării era PCR nu au existat atâtea conflicte si atâţia bani cheltuiți pentru a tine cit de cit in frâu pe cei ce încă tânjesc la părţi din Romania. Dar suveranitatea pare sa fie un concept perimat pentru Băsescu si PD-L. El discută mereu de stat suveran si independent, de stat unitar, dând dreptul la învăţământ in limbile naționalităților conlocuitoare, creează cadrul pentru investiții străine distructive, de genul Roșia Montană, aduce țiganii acasă din Franța cerându-si scuze ca nu a înțeles bine mesajul clovnului de Sarkozy si rupând din suveranitate partea țigăneasca după ce a dansat cu ei la Costești, punându-si cravata de aur si îmbrăcându-si consoarta in straie țigănești. PCR a făcut mai mult decât îşi poate închipui Băsescu pentru suveranitatea ţării si chiar a dovedit prin complexul economic si politica economica pe care o ducea in sensul independentei României. Cred ca suveranitatea de care vorbește Băsescu si legile promulgate de conducători farsori ai ţării nu pot avea trimitere negativă la comuniști, ci din contra, el se bagă singur intr-o situație delicată. 
          3. Integritatea teritorială. Un subiect la care chiar ca iți vine sa râzi când ne gândim la modul cum se administrează teritoriul României, la companiile canadiene ca Sterling, care a obținut toate aprobările pentru a cerceta teritoriul romanesc in Deltă, in vederea exploatării resurselor imense de gaze si petrol, de firmele ce sunt gata sa sugă din bogățiile noastre de la Roșia Montană, tot canadieni, ce sa mai spunem de pădurile care au fost defrișate si au lăsat sute de mii de oameni la îndemâna dezastrelor naturale, de poluarea imensă si multe altele, după care vorbim de integritate teritorială in loc sa vorbim de integritatea corporaţională care a încălcat cele mai elementare reguli de bun simţ si a exploatat si exploatează Romania cu o îndârjire de neimaginat si cu acordul timonierului care vorbește de cârdășiile din Educație, după ce a făcut ca educația sa se predea sub semnul întrebării si al inutilității, după ce a făcut ca educația sa nu îşi mai aibă corespondent in nici o ramura a economiei ţării, după ce a adus industria la stadiul de papiote si ace de cusut, acum discută de integritate. Pentru cât timp? Exista posibilitatea ca implozia structurilor interne si a populației anumitor zone sa duca la eradicarea conceptului de integritate si stat unitar si sa vedem o Românie mai mica mai ales fără un Ardeal, asta tot datorita politicii marelui timonier. 
          4. Se discută de ordinea de drept. Ce fel de ordine de drept intra in discuția matelotului, din moment ce el face ce vrea si nimeni nu are nici un drept sa conteste ce spune el, din moment ce ordinea pe care el a creat-o duce la anarhie, duce la ura si dezbinare sociala ? Asta poate fi definita ca ordine? El pune pe criterii politice judecători, procurori si așa mai departe după care discutam de ordine de drept făcută de aghiotanții lui. 
          5. Se discuta de principiile democrației, dar conducerea actuala a tarii a lăsat in stradă oameni care au ceva de spus si nu au cui sa îi spună, au râs de greviști si au concediat un număr de oameni, de care chiar FMI-ul ar fi rușinat. Nu au creat nici măcar o democrație burgheză, ci mai degrabă au creat o democrație de grup, o democrație in care numai ei intre ei au dreptul sa îşi spună opiniile, au folosit democrația atunci când au avut nevoie de ea in favoarea lor si au umilit poporul,  lăsându-l înfometat si “democrat”. A lăsat pensionarii democrați, cu pensii ce nu le pot acoperi nici căldura la bloc, au lăsat copiii fără școala in comune care au adus inteligenţa romanesca sa fie cunoscuta peste tot in lume, totul in numele democrației, au dezinformat poporul legat de abisul financiar in care au băgat ţara, au acumulat datorii in numele democrației fără sa se realizeze nimic palpabil in tara si lăsând România datoare pe generații. Pentru ei, PCR nu ar respecta principiile democrației, dar chiar si așa, Băsescu știe ca a avut acces ca si copil de la tara, la ocuparea unui post călduț si la urmarea cursurilor unei facultăţi fără a plăti, a putut sa meargă si sa solicite un spațiu locativ, a putut sa discute cu un lider de partid care nu avea cinci – șase vile in toate colturile tarii si care sfidează pe oricine ii iese in cale. Oare asta este democrația de care se vorbește in lege, sau cea in care societatea se împarte in sfidători si sfidați, intre ignoranți si minţiţi, intre aroganți si servitori? Comuniștii, care practic nu au fost niciodată comuniști, nu au putut sfida o tara întreaga așa cum o fac cei care conduc acum, nu au putut sa aibă mașinile si luxul in are trăiesc cei de acum, nu au putut sa îşi facă operații de hernie la Viena, nu au putut sa îşi pună secretarele drăgălașe pe posturi de miniștri, nu au huzurit in restaurante de lux si nu au ocupat zone din plajele de pe litoral pentru ei si yaht-urile camarilei (cazul Copos de la Eforie si nu numai). Asta este democrația pe care ne-o predă Băsescu si sistemul capitalist? Asta este democrația pe care vrea sa o compare cu cea pe care am trăit-o in așa zisul comunism? Nu are sens sa facem comparația ci doar sa ne gândim ca este mai rău si nu numai pentru cei ce nu muncesc ci mai degrabă pentru cei ce muncesc si nu numai ca nu au acces la un bilet la tratament la o stațiune balneara româneasca prin sindicat sau li se da posibilitatea unui tratament medicamentos gratuit așa cum se întâmpla in epoca pe care Băsescu o urăşte, dar care a dat posibilitatea românului sa muncească si nu dreptul de șomer. Democrația lui Băsescu, căruia ii este frică de democrația Ceaușescu, este aceea care ne-a vândut fabricile de medicamente si a făcut din tara un poligon de încercări al marilor concerne farmaceutice, pentru ca oricum Băsescu are rețeta data de la Viena si îşi ia aceste medicamente de la farmacia spitalului unde a făcut operația de hernie si nu de la restaurantul unde prin “democrație” a băut cu Becali si a plecat beat cu mașina personala urmat de SPP-iști, pentru ca așa este in democrația sfidătoare. 

Paradoxal, legea de care se prevalează judecătorii lui Băsescu, arată ca PCR este interzis, alături de mișcările care favorizează “săvârșirea si sprijinirea in orice mod a acțiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunista, fascista, legionara, rasista, antisemita, revizioniste sau separatiste”. Dar uniunea in care a introdus el tara, UE, are in PARLAMENTELE tarilor componente, mișcări revizioniste, fasciste, rasiste, anti-semite si de alta natura si nimeni nu le-a interzis, ba chiar decid soarta tarii prin votul lor in cel mai mare forum legislativ al tarilor respective. La ce fapte poate incita un partid comunist daca nimeni nu crede in el? Se contrazic singuri si creează cadrul legal așa cum le convine lor si nu poporului. Le este frica de faptul ca le fuge pământul se sub picioare si se pot întâlni cu Ceaușescu oricând. Spania a avut mișcări politice de dreapta, care au fost dictaturi ce au condus tara (Franco) si nu au interzis mișcările si partidele de dreapta si nici extrema dreapta, Portugalia a avut pe Salazar si nu a interzis nici partidul comunist portughez si nici extrema dreapta, Ungaria a fost condusa de Partidul Comunist Ungar dar nu a interzis Partidul Comunist ci mai mult a acceptat in numele pluripartitismului un partid de extrema dreapta pe scena politica, ba chiar il considera la conducerea ţării in coaliție cu Fidesz. De ce oare numai lui Băsescu ii este frica de comunism? Oare nu incapacitatea lui de a rezolva problemele cu care se confrunta tara este motivul principal? Oare știe Băsescu faptul ca atunci când un lider nu poate rezolva o problema el însuși este problema care macină societatea? Se discuta in lege despre faptul ca un eventual partid comunist ar atenta la siguranța națională. Dar cum poate el atenta când, pe faţă, siguranța națională este sub controlul lui Băsescu, iar ascultarea telefoanelor si pedepsele la comanda împotriva figurilor deranjante sunt in mina, la discreția lui Băsescu si acoliților lui, care au făcut din lege un circ? Oare Băsescu, Geoană & Co , nu vor sa vadă cit de iubiți sunt in comparație cu un partid comunist si niște lideri comuniști cvasinecunoscuți? Cum a reacționat sau cum reacționează cei care au dorit si au intervenit in instanța pentru interzicerea PCR pe scena politica (Asociația Foștilor Deținuți Politici din Romania, Gheorghiosu Aurel, Asociația 21 Decembrie 1989, Fundația Naționala a Revoluţiei din Decembrie 1989), in multele situații in care Băsescu si camarila au distrus si distrug sistematic tara ? Oare aceste asociații sunt de acord cu schimbarea pe care a produs-o sistemul capitalist si de care beneficiază Băsescu, Boc si familiile si prietenii lor? Oare aceste asociații, a căror legitimitate nu o contest si a căror existenţă o consider un factor politic de echilibru pentru viitorul României, sunt mulțumite cu ceea ce se întâmplă in ţară si cu direcția unde fără dubiu este dusă Romania de către cioclii economiei romanești? Oare au primit bani si avantaje pentru a fi băgați in faţă in caz de nevoie? De ce nu vor ei partid comunist spre care sa arate cu degetul, daca se întâmpla ceva propus de aceasta mișcare politică, in condițiile in care participă la luarea deciziei si viața politica româneasca? Întrebări grele si cu mult mai multe ar putea veni de ambele părți ale baricadei, dar ceea ce răzbate din sentința de mai jos este că am pierdut orice şansă de a avea un stat democrat, am pierdut șansa de a avea o conducere de respect pentru viața politica si economica românesca, am pierdut șansa de a avea un echilibru politic si am câștigat șansa de a ne îndrepta către dictatura capitalistă, către teroarea economica de care nu mai poate scăpa nimeni, care nu este selectiva si in fata căreia sunt doua tabere, cea a valorificatorilor si cea a valorificaților.

După părerea mea, această sentință a pavat drumul comunismului in Romania si ea va aduce după sine o reacție a celor care vedeau în comunism o contrapondere politica la dezastrul economic si deciziile eronate care sunt acceptate cu seninătate de conducerea actuala a tarii. Lideri actuali au avut șansa de a demonstra faptul ca PCR nu este viabil pentru Romania dar, odată cu înrăutățirea exponențială a vieții economice si sociale in Romania, acest PCR va deveni o necesitate, va deveni singura alternativa, iar cei care conduc acum tara nu vor mai putea stopa nici apariția lui si nici deciziile pe care le vor lua. Acum era ultimul tren pentru liderul de la București si acoliții lui, ca prin banii murdari destinați influentei politice primiți de la UE, sa mai poată demonstra inutilitatea PCR-ului, sa poată lupta împotriva lui prin metode perverse așa cum au făcut întotdeauna. Au pierdut șansa si se îndreaptă către un colaps politic si o revenire in forță a mișcărilor de stânga serioase si poate chiar a PCR. In opinia mea, liderii potențialului PCR trebuie sa fie bucuroși de decizia luată, care a adunat din ce in ce mai mulți adepți in rândurile lor si sa înțeleagă necesitatea unei noi strategii politice, pe care sa o adopte, sa înțeleagă faptul ca stânga nu este dorita in tara in afara circului PSD, sa înțeleagă faptul ca trebuie sa se alinieze stângii mondiale si sa știe ca pot avea un suport internațional mai mare decât cel oferit partidelor de carton din Parlamentul României de către UE. Aceasta decizie de interzicere a PCR a ajuns si va ajunge pe mesele cancelariilor guvernelor vestice, asiatice, sud americane si altele. Clasa politică de maimuțoi din Romania a pierdut si este înfricoșata de moarte. Ei nu înțeleg ca așa cum a fost adus capitalismul in Romania, așa va fi adus socialismul sau chiar comunismul, ei nu înțeleg ca polii puterii financiare mondiale s-au schimbat si vântul bate din alta direcție, ei nu înțeleg ca stabilitatea unei puteri politice o oferă stabilitatea economica iar ea nu mai poate fi ancorata la vremurile de aur ale capitalismului, forța economica depinde de colaborările României cu centrii mondiali de putere economica si nu cu cei ce vor sa mai fure din Romania ce a mai rămas pe fundul sacului după ce au deposedat poporul de tot ce realizase ani de zile.

          In continuare va voi prezenta Sentința Tribunalului București data in vederea respingerii in orice circumstanță a revenirii in rândul partidelor politice a PCR-ului.  (…)

http://www.pcr-romania.com/?feed=rss2


PS

Constat că articolele, comentariile pe blogspot.com ba dispar, ba apar. O veselie !!