joi, 31 martie 2011

Ce a fost la început, oul sau găina ?

Articol apărut în   Naparis, noiembrie 2002, p. 20
(revistă editată de elevii Grupului Şcolar ”Al. I. Cuza”, Slobozia, Ialomița)


          Cel care-ţi pune o astfel de problemă, într-un moment de divertisment, chicoteşte înfundat, conştient fiind de capcana pe care ţi-o pune în cale gândirii. Interlocutorul imprudent poate improviza un răspuns: ”oul !”. ”Şi oul din ce a apărut ?”, îl asaltează hâtrul. Imprudentul îşi încearcă ultima şansă: ”Din găină !!”, ”Dar găina din ce s-a făcut ?, vine replica-mat. Imprudentul conştientizează abia acum că a intrat într-o circularitate fără sfârşit, absurdă precum efortul lui Sisif.

            Lărgind perspectiva, vom spune că gândirea umană, angajată pe drumul nesfârşit al cunoaşterii, intră uneori în ”fundături”, cum sunt aporiile lui Zenon, paradoxurile, antinomiile kantiene, sofismele. Celebru este ”paradoxul mincinosului”: Cretanul Minos spune: ”toţi cretanii sunt mincinoşi”. Cum este enunţul lui Minos, adevărat sau fals ?

            Să revenim la problema ”ce a fost la început, oul sau găina ?”. Este un exemplu de problemă rău-pusă pentru că antrenează termeni vagi, ambiguităţi, confuzii. Pentru a-i sugera propunătorului că ”problema” este rău pusă l-am putea sâcâi astfel: care ”ou”, ”oul lui Columb” sau oul de raţă pe care l-am mâncat ieri la prânz ? Care ”găină”, cea pe care se ţine târgul de fete sau cea pe care o desenez aici, pe hârtia aceasta ? Care ”început”, cel al anului [2006] sau cel al erei creştine ?

            Sintetizând:
- ”problema” insinuează că în succesiunea ou-găină-ou-găină ar exista un Prim Ou sau o Primă Găină, ca un început absolut al seriei. Or, din perspectiva evoluţiei biologice şi, la limită, a devenirii universale, nu există un început absolut. ”Oul” sau ”Găina” au fost, de exemplu, la un moment dat, coacervatele din oceanul planetar;

- ”problema” se hrăneşte, de asemenea, din confundarea relaţiei dintre ou şi găină, ca entităţi concrete, cu relaţia dintre noţiunile de ou şi găină, care sunt abstracţii, idei. Dacă în cazul relaţiei dintre acest ou concret şi această găină concretă putem, prin cercetări adecvate, să spunem care ”a fost la început” (= anterior), în cazul relaţiei dintre noţiunile de ou şi de găină problema primordialităţii este lipsită de sens, căci în noţiunea de găină gândim şi nota că ea apare dintr-un ou, iar în noţiunea de ou gândim că el este o găină posibilă…

            Servindu-ne de logică, de dialectică, de ”spiritul de fineţe” (Blaise Pascal), gândirea umană poate depăşi astfel de fundături. Încercaţi şi voi: ce-a fost la început, sămânţa de grâu sau planta de grâu ? Părintele sau copilul ? Societatea  sau individul ? Ordinea sau dezordinea (haosul) ? Lumina sau întunericul ? Cauza sau efectul ? Materia sau spiritul ?

            Succes !

PS

Mi-am adus aminte de aceste reflecții ale mele cu prilejul unei discuții din blogul lui conumishu , pe tema raportului individ-societate.

vineri, 25 martie 2011

Captivi într-o lume hâdă


Panorama deșertăciunilor, pe care ne-o oferă mass-media, îmi creează sentimentul că suntem captivi într-o lume hâdă, schimonosită, fără speranța de a o putea înfrumuseța ori de a evada din ea.
În Japonia s-au produs mai multe accidente nucleare. Așteptam știrea că progresul tehnic miraculos din țara super-roboților a rezolvat rapid problema. Dimpotrivă, am aflat că bogătanii, conducătorii marilor bănci au părăsit în grabă țara, precum șobolanii corabia aflată în pericol de scufundare. Au fost desemnați 50 de nefericiți care să se sacrifice, aruncând apă peste reactoarele supraîncălzite. Bogătanii sunt mai preocupați de pokerul de la bursă.
În Libia se desfășoară un nou episod al procesului diabolic de violare a popoarelor, după episoadele relativ-recente ”Irak”, ”Afganistan”, ”Serbia” și după episodul ”democratizării” estului comunist. Individul care, printr-un fel de blestem, ne conduce de câțiva ani, calcându-ne cu sadism  în picioare, a așteptat cu obediență porunca de la Marele Licurici, pentru a ne angaja țara într-o altă mizerie a istoriei mondiale.
Fanaticii unguri (fiecare pădure are uscăturile ei) lucrează cu metodă la hăcuirea României. Unii folosesc mijloace subtile, sărind dintr-o barcă politică în alta, pentru a rămâne veșnic la conducerea țării (forțele naționaliste românești, precum PRM, sunt împiedicate cu obstinație să ajungă la putere). Alți unguri, cinici, spânzură simbolurile istoriei noastre naționale în piețe. Subtil sau cinic, ei își înfăptuiesc politica pașilor mărunți de hăcuire a României.
Pesediștii și liberalii se joacă de-a opoziția, de-a dărâmarea guvernului. Până și proștii pricep că ei nu doresc în mod real să acceadă la putere, asumându-și riscul guvernării înainte de alegeri. Nu grija salvării patriei este prioritară pentru ei, ci calculul politic meschin al poziției în sondaje. Iliescule ! Țara piere ! E mai rău decât în vremea lui Ceaușescu, de ce nu mai faci o revoluție ? N-ai ordin de la Pătatul ? Lăsați-l în pace, cred că tovarășul-domn Iliescu își scrie memoriile, omițând adevărurile tenebroase ale ”revoluției” române.
Ne-ar trebui un partid de stânga autentic, care să grupeze pe toți oropsiții acestui sistem, indiferent de naționalitate. Contradicția fundamentală este între Capital și Muncă. Noul Cod al muncii este un instrument perfid în mâna Capitalului folosit pentru înrobirea Muncii.
Dirigintele Aurel Badea ne spunea, pe când eram elev de liceu, că ”deșteptul învață și din experiența altuia, iar prostul nici măcar din a lui”. Mă tem că nu învățăm nici măcar din propriile noastre necazuri trecute. Așadar ne merităm soarta.

miercuri, 2 martie 2011

Un omuleț de o zi


Acesta este David Cristian, cel mai mic nepot, de la fiu, al nostru. 

L-a născut maică-sa, Ramona, în 27 februarie (2011), 27 februarie fiind și ziua ei de naștere ! Fotografia (realizată probabil cu un telefon) este din 28 februarie. Așadar, un omuleț de o zi se încumetă să ia viața în piept, privindu-ne curios.

Multă fericire, David, alături de cei care-ți vor fi dragi !

Tataia Valeriu
02.03.2011


Omulețul  la o lună și jumătate de la naștere.